Scrii? Nu, ning.

joi, 12 martie 2009

Femei superbe, managerii lui Dracula

Un pahar cu piciorul în chip de dragon îi şerpuieşte în palmă. O mână fină, prelungită de un trup frumos, sculptural, luminat de un chip blond. Aşa, înconjurată de pahare încrustate în bronz sau presărate de pietre preţioase, având alături un sfeşnic aidoma unui blazon străvechi, Ana Coman pare coborâtă din cartea lui Stocker, “Dracula”. Sau din filmul lui Coppola. Sau din cabinetul lui Dracula însuşi, care trebuie privit acum ca un aristocrat rafinat, misterios, în ochii căruia mocnesc flăcările pasiunii. Un univers provocator, pe care Ana Coman l-a studiat un timp si pe care n-a mai vrut să-l părăsească. De drag, dar şi din interes. A pus la care o afacere care revigorează un mit, îmbogăţindu-l cu valori noi. Fără îndoială, urmeză şi îmbogăţirea personală.

Acum câţiva ani Ana Coman, 32 ani, nu ar fi bănuit că va veni un timp când va fi deosebit de legată de lumea contelui Dracula. După ce a lucrat 5 ani în Parchetul General şi 6 ani pentru Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Ana şi-a dat demisia.  Urmând cursurile Facultăţii de management, marketing, ale Universităţii Româno-Americane, a fost nevoie, la un moment dat, să cerceteze şi să evalueze o firmă de turism care oferea pachete turistice Dracula. Astfel a ajuns să cunoască toate aspectele, avantajele, dar şi dezavantajele comercializării unui brand devenit naţional. Din păcate, cu toată popularitatea brandului, aproape toate produsele care îl promovează sunt ameninţate de kitsch. Cănile, paharele Coca-cola, tricourile pline de sânge, şepcile şi cărţile poştale din care rânjesc colţii de vampir  au fost suficient exploatate şi au adus un profit pe măsură. Dar noua imagine pe care şi-o construieşte România în Europa şi în lume ar putea beneficia de un Dracula mai puţin agresiv, depăşind stadiul de barbarie. Aşa s-a gândit Ana Coman să înnobileze şi să umanizeze conceptul, ţintind, evident, să obţină un profit de care acesta se bucură deja, dacă nu chiar mai mult. O fire iubitoare de frumos şi imaginativă, şi înzestrată cu necesara forţă creatoare, Ana trecuse prin experienţa muncii pentru Parchetul General şi CNSAS, şi acestea medii oarecum barbare şi care s-ar fi cerut umanizate. Dar nu numai atât: se adăugase şi proaspăta experienţă a divorţului, care lasă urme adânci şi greu de şters. Poate doar preocuparea pentru noua afacere şi dragostea pentru băieţelul ei, Robert Corneliu, au ajutat-o să treacă peste asta. Micuţul Robert poartă numele tatălui lui, Robert Coman, fondator al Best Computers, una dintre primele firme de retail IT de la noi.

De la un pionierat la altul

In timpul căsniciei sale cu Robert Coman, Ana a deprins obişnuinţa si gustul afacerilor. Fără îndoială, a fost un beneficiu pentru toată evoluţia sa ulterioară în acest mediu, faptul că a parcurs, alături de el, tot acest traiect al unei afaceri în ascensiune. “Toţi anii împreună am învăţat foarte mult, de aceea nu regret. Am învăţat din experienţa companiei Best Computers, pentru care m-am implicat de la bun început. Au fost alături de noi şi părinţii mei, ne-au ajutat şi ei, la început.” Mioara Custură, prietena şi partenera sa în afacerea Contelui Dracula, îşi aminteşte cu nostalgie acel început plin de entuziasm de la Best Computers, unde era Directorul departamenului de control şi calitate: “Pe Ana am cunoscut-o prin fostul ei soţ, soţul meu fiind directorul lor economic, la Best Computers. Ţin minte că la început venea dl. Coman la noi şi soţul meu îl învăţa cum se calculează factura, TVA-ul, în dormitorul nostru, unde aveam şi biroul… Astfel s-a legat o prietenie frumoasă. Am fost apoi la nunta lor, la botez, am petrecut împreună şi bune şi rele. Până când a intervenit divorţul, care a coincis, oarecum, cu vânzarea companiei către Diverta, în septembrie 2005. Atunci când s-a petrecut ruptura dintre ei am pus în balanţă şi am ales să rămânem lângă Ana. O cunoşteam ca pe o soţie exemplară, care a fost alături de soţul ei întotdeauna. Oricât de târziu venea el acasă, noaptea, ea făcea mâncărică,  se implica zi de zi în treburile casei. Era şi este o mare sufletistă!” Oricum, Robert Coman i-a promis Anei că o va susţine în afacerea personală (ceea ce s-a şi petrecut un scurt timp), pentru care ea deja începuse să întocmească diverse prospectări de piaţă. Pasul din septembrie 2005 a adus transformări nu numai în vieţile personale, ci şi în cele profesioanle ale foştilor manageri Best Computers. Imediat după ce compania a trecut în ograda Diverta, “spiritul Best” s-a alterat. Tot Mioara Custură îşi aminteşte: “ În Best era o atmosferă specială, unică. Eram toţi entuziaşti şi responsabili. La Diverta totul s-a disipat foarte repede, nu mi-a plăcut atmosfera şi lipsa de responsabilitate a unora de acolo. Am stat o perioadă foarte scurtă, doar câteva luni, şi tot timpul eram nostalgică după vechea atmosferă Best…” Cum nimic nu se pierde, nostalgia şi noile provocări le-au îndemnat pe cele două partenere de afaceri să reînvie,  acum, la scară mică, spiritul Best în cadrul noii companii, care se ocupă de Comorile contelui Dracula.
Cu siguranţă, amândoi soţii Coman sunt personalităţi creative, îndrăzneţe, care, iată, reuşesc cu entuziasm să înceapă afaceri ingenioase. Cu toate astea, mai mult decât Best Computers, businessul comorilor contelui Dracula presupune inventivitate. Practic, Ana Coman a regândit o întreagă lume: ea însăşi a desenat, mai inainte ca artiştii plastici cu care lucrează să concretizeze în obiecte reale, paharul cu dragon sau blazonul contelui. Continuă acum să gândească linia de bijuterii şi are deja în minte valurile de lenjerie fină de pat sau intimă. Cu aşa un manager, Dracula se bucura să revină la viaţă, să se infrupte şi el puţin. Din câştiguri…

Aventuri în lumea contelui Dracula

Conceptul, acest Dracula în obiecte de preţ, a căpătat contur destul de greu. Ambiţia de a realiza totul manual, numai si numai în Transilvania, pentru a proba autenticitatea produselor, a adus însă un plus de calitate. Căutând la fabrica de porţelanuri din Alba Iulia (Apullum) pe cineva care să creeze o formă deosebită de cană, Ana Coman l-a descoperit pe cel care urma să devină unul dintre artiştii săi. Ba a mai descoperit şi o turnătorie, pe care a redecorat-o şi modernizat-o. “Artiştii de astăzi sunt puţin prea abstarcţi, eu sunt încă în Renaştere. Am avut noroc, acolo este ancorat şi artistul meu… De altfel, mizez pe o redescoperire a atelierelor meşteşugăreşti din România.” Astfel, nu numai ideea, ci şi modul de producţie este unul rar exploatat. Începuturile au fost legate de 22 000 de euro, pe care i-au adunat cei trei acţionari. De atunci, într-un an şi jumătate, cifra investiţiilor a crescut la 50 000 euro . Acum încep să se vadă rezultatele, după ce comenzile din Grecia şi România au devenit o obişnuinţă. Sunt ţintite, în curând, pieţele din America, Italia, Marea Britanie, Cipru şi Japonia.  “De fapt, tot ceea ce am investesc în acest business. Îmi doresc o turnătorie modernă, evident, în bronz, care este un material greu de lucrat, pretenţios. Vreau să reuşesc ceva ce numai noi putem face. Nu mă gândesc la bani. Îmi doresc să creez un brand pentru Romania, un brand puternic. Din păcate, la noi Dacia este un brand mai puternic decât Dracula. Eu cred, totuşi, că Dracula ar fi mai potrivit. Dracula poate fi şi un personaj negativ, dar şi unul pozitiv. Dracula e nemuritor!”, postulează Ana Coman. Deşi cam de un an de zile produsele contelui Dracula sunt prezente pe site-ul companiei, dar şi în Casa Dracula din Pasul Bârgăului, abia acum clienţii încep să manifeste interes. De altfel, Ana a intuit că va dura destul de mult până când piaţa va asimila un alt Dracula decât cel sângeros, cu care eram obişnuiţi. “Nu vreau să cuceresc tot felul de pieţe, bazându-mă pe faptul că pot schimba concepţiile. Aştept un anumit tip de public, la fel de rafinat ca şi aceste produse.”
Paharele, serviciile de whisky ori biju-urile sunt concepute pe 3 linii: aristocrat, arhaic şi medieval, păstrând fiecare o anumită patină a timpului. În turnătoria de la Alba Iulia Contele şi-a comandat produsele de lux, turnate în aur, argint şi bronz, ori înnobilate cu pietre semipreţioase, aventurin, jasp, onix, ochi de tigru sau murano. Nu ştim ce licori ar sorbi Dracula din paharele susţinute de cozi de dragon, dar aristocraţii din ziua de azi ar şti, cu siguranţa, ce să pună în ele.
De când se ocupa de această afacere, Ana Coman a început să se priceapă la lucruri pentru care înainte nu avea preocupare. Ştie la ce temperaturi se topesc bronzul, fierul şi celelalte metale.  E la curent cu tehnologia cuptoarelor şi studiază ofertele pentru modernizările turnătoriei.  Continuă să deseneze obiecte noi, cu aceeaşi uşurinţă cu care îşi imaginează rochiile personale sau bijuteriile. Tenace şi inventivă, Ana este, fără îndoială, o femeie Dracula. Lucrarea ei nu s-a născut, însă, dintr-o sclipire de canin, ci dintr-una de gând. “Adevărul este că produsele noastre sunt foarte masculine. Mie îmi plac obiectele masive, dure. Sunt de acord cu femeia Dracula. E o femeie foarte puternică, oriunde, oricând. Şi extrem de pasională.” Cam aşa ar arăta femeile de afaceri de astăzi, cam de acolo izvorăşte succesul lor.
Pentru Mioara Custură, asociata Anei, business-ul a venit nu numai pe feeling-ul ei, ci şi pe pregătirea ei profesională. Pentru că Mioara a terminat chiar Facultatea de Metalurgie, din cadrul Politehnicii, în 1990. După 2 ani de lucru în branşă a devenit organizator de evenimente artistice studenţeşti, pentru o firmă de impresariat artistic. După ce a terminat şi Facultatea de Drept, în 2003, a fost cooptată în grupul Best, unde a petrecut cei mai frumoşi şi cei mai satisfăcători ani din punct de vedere profesional. Acum iat-o în biroul luminat de comorile contelui Dracula, ţintind cu ochi ager toate tranzacţiile companiei. “Eu sunt o fiinţă mai realistă decât Ana, care e mai entuziastă. Sunt foarte atentă la organizare, la logistică şi la contracte. Sunt foarte dezamăgită de calitatea umană a afaceriştilor din România, în trecut am avut parte şi de păcăleli. Sunt unii care se pricep să tragă ţepe. Sper să nu avem de-a face…” Deşi ţepele ar fi specialitatea lui Dracula, un mediu de afaceri ţepos nu e de dorit nimănui. Tocmai de aceea Draculesele (cum le numesc cei din Alba Iulia, unde ajung destul de des) sunt cu ochii în patru. Dracula este un partener de business atent, onorabil, îndrăzneţ. De după gulerul alb, scrobit, sau de sub pelerina în falduri grele, Dracula îşi arată acum degetele fine împodobite de inelele Anei  şi soarbe lichidul vital tot din paharele ei grele. Şi  râde superior, cuceritor, când ştie că în turnătoria lui focul se înteţeşte şi în buzunare galbenii sună. De aceea e generos cu doamnele care îl ajută în această anevoioasă dar rafinată încercare.

Torneo Businessman's 2007