- Cu ce gînd ai plecat de la Realitatea Tv? La TVR
ai găsit ceea ce îţi doreai?
- Absolut. Pe de-o parte ştiam de la Rodica (Culcer)
că se doresc nişte schimbări, pe de altă parte am văzut şi eu la televizor
schimbări de politică editorială, de scriitură, nişte lucruri care mi-au arătat
că lucrurile chiar se îndreaptă în direcţia
în care se spunea. Nu că n-aş fi avut încredere în Rodica, dar vroiam să văd că
ceea ce zice ea ajunge chiar un produs. Pentru că asta este o instituţie despre
care nu ştiam absolut nimic şi pe care o suspicionam...
- Adevărat, mai mulţi pleacă de la TVR, ca să se
realizeze în altă parte. Tu de ce ai venit ?
- E foarte adevărat, din cauza asta m-au şi
întrebat prietenii : « Eşti nebun, te duci la televiziunea publică ?! »
Eu sînt convins că lucrurile se pot schimba şi că nici nu e chiar atît de greu,
totul e să vrei şi să ai şi cu cine, să ai echipa !
- În ce constă un asemenea concurs ?
- Concursul a avut patru probe : proba video,
în care ni s-au pus 3 ştiri în prompter (foarte prost scrise !) pe care a
trebuit să le modific din mers, în direct, în studio. Apoi proba practică de
scris o ştire, o ştire economică, Mediafax, care se înşira pe două pagini,
destul de complicată. De acolo trebuia scoasă o ştire de 30 de secunde, de
televiziune. Foarte simplu, asta fac în fiecare zi. A treia probă a fost o probă
de cunoştinţe legate de actualitate, patru subiecte care trebuiau dezvoltate pe
maximum o pagină, o probă în care trebuia să arăţi că ştii. Ultima probă a fost
un interviu cu membrii comisiei, în care am fost întrebat lucruri legate de munca
de echipă la redacţia ştiri : sistemul de relaţii între producător,
editor, editor general, prezentator.
- Care e practica în TVR ?
- În momentul ăsta, practica în TVR este următoarea :
scrie reporterul, scrie editorul, prezentatorul citeşte.
- Tu ce vei face, în replică?
- Tot ce voi spune eu. Editorii îmi sînt prieteni.
Mai mult decît faptul că îmi sînt colegi, am lucrat cu ei şi prin alte părţi,
îmi sînt şi prieteni. Am încredere în ei pînă în pînzele albe. La Realitatea Tv eu am lucrat cu încredere absolută în editori
pentru că nu aveam timp să scriu. Nu aveam cînd să verific textele. Aici, însă, îmi pot
permite să modific textele, şi-o să le modific, cînd va fi cazul.
- Vorbind despre concurs : au fost mulţi
concurenţi ? Te-ai bătut pentru loc ?
- Au fost mulţi. Eu nu am simţit concurenţa, nu a
fost nici o probă dechisă. Doar cînd ne-ntîlneam pe hol, cu mulţi dintre ei mă şi
cunoşteam. N-am simţit nici un fel de tensiune, presiune... Nu a fost o
confruntare directă. Eu mă simt, de obicei, foarte bine la examen.
- Ai revigorat, reformulat redacţiile de ştiri ale
cîtorva radiouri. Aici ai aceeaşi dorinţă de schimbare ?
- Nu am misiunea asta. Eu sînt doar redactor-prezentator.
Bineînţeles că am, deja, opinii despre ceea ce se întîmplă acolo, pe care mi le
exprim de cîte ori am ocazia. Şi sînt sigur că oamenii se pot schimba nu numai
dacă şeful le impune. E vorba şi despre un alt sistem de lucru. În astea cîteva
zile, în care mi-am cunoscut colegii, am devenit extrem de încrezător că va fi
foarte simplu să schimbăm lucrurile în sensul Jurnalului. Oamenii sînt foarte
profesionşti şi, foarte important şi surprinzător pentru mine, sînt dornici să
se schimbe. N-aş fi crezut, într-o instituţie publică...
- Va fi un alt fel de jurnal ? Ce ar trebui
schimbat ?
- Să se schimbe puţin felul în care lucrează,
felul în care împachetează ceea ce fac ei. Foarte puţin, e vorba numai de nuanţe
aici. Pentru că la bază, tuşele groase sînt foarte bune, sînt cele corecte.
Sînt oameni de meserie. Acum se lucrează la reglajul fin : să fie mai
dinamici, mai deschişi, mai elocvenţi, mai descriptivi. Pentru că au devenit
foarte sintetici, probabil pentru că aşa li s-a cerut, nu ştiu. Dar au făcut
foarte bine ceea ce li s-a cerut.
- Realitatea Tv are corespondenţi CNN, e o şcoală
de jurnalism foarte bună. La TVR poate fi vorba de aşa ceva?
- Şcoală de jurnalism la TVR? Atîta vreme cît
oamenii au ocazia să lucreze cu Rodica Culcer, asta este prima şcoală !
Este o şcoală prin care eu am trecut şi pe care o recunosc oricînd. Mare parte
din lucrurile pe care le ştiu eu sînt de la Rodica. Al doilea lucru pe care-l
poate permite TVR şi chiar se-ntîmplă, şi pe care eu nu l-am întîlnit în cantitatea
asta în nici o altă instituţie de presă din România, este formarea profesională
din mers, cu consultanţi, cu profesori aduşi din străinătate. Eu nicăieri n-am
văzut asta, pînă acum. Aici se-ntîmplă. Chiar acum unii dintre colegii de la ştiri
fac tehnică de interviu cu traineri din străinătate, BBC, CNN, etc. Iar Rodica
este dispusă şi chitită să mărească extraordinar cursurile astea, să formeze
oamenii pe meserie, după standarde internaţionale. Iar TVR permite lucrul ăsta!
Pentru că există mecanismele..
- De ce ţi se pare atît de surprinzător faptul că
TVR permite lucrul ăsta?
- Nu, nu neapărat TVR . Mi se pare surprinzător
pentru că, într-o instituţie media din România, în general, ideea este
întotdeauna : « Ai venit, eşti angajatul nostru, pune mîna şi produ!»
Aici lumea se mai gîndeşte şi la altceva, iată.
- Cum te-ai gîndit să dinamizezi Jurnalul ?
- Există mai multe surse de dinamism : viteza
de reacţie, debitul verbal, există lucruri legate de invitaţi, care vor fi mai
mulţi. Există lucruri legate de producţie, cum se vor întîmpla lucrurile în
platou, în faţa telespectatorilor, pe care n-o să le dezvălui acum.
- Văd că eşti entuziast.
- Da ! E un lucru nou. Gîndeşte-te la
asta : vii într-o instituţie. Se face un decor nou, se gîndeşte un sistem
grafic nou, o echipă de oameni, zeci de oameni sînt gata să facă altceva. Faci
parte din lumea asta care se schimbă. Profesional, nu ştiu ce m-ar putea
încînta mai mult !
- Ce calităţi crezi că trebuie să aibă un redactor
prezentator...
- Să fie curios, să vadă lucruri pe care alţii nu
le văd... După aia sînt calităţi pe care Dumnezeu ţi le dă sau nu ţi le dă, şi
care sînt scrise în cursul de televiziune foarte clar: să ai dicţie, înfăţişare.
Nu trebuie să fii frumos...
- De fapt, vroiam să te întreb ce calităţi trebuie
să aibă un prezentator ca să devină imaginea postului ?
- Din punctul meu de vedere, să fie un om care să
comunice. Un om care să lase senzaţia celor care îl privesc că le spune adevărul. Să fie un bun
comunicator. Un om de la care să simtă plăcerea a ceea ce face şi faptul că înţelege
ceea ce spune.
- De obicei imaginea unui post este o femeie.
Orice obicei se poate schimba. Există, probabil,
această credinţă în România. Iată că şefii de la TVR au considerat că lucrul ăsta
se poate schimba.
- Te vezi imaginea postului ?
- În materie de informaţie, mi-ar plăcea să am o
prestaţie care să-i facă pe colegii mei din redacţie să se simtă mulţumiţi de
felul în care munca lor iese pe post. Asta mi-ar face o plăcere nemaipomenită.
Cît despre imaginea postului, nu eu decid lucrul ăsta. Aş pune carul înaintea
boilor : nu asta îmi propun. Eu, în momentele în care nu apar pe post,
cînd nu spun o ştire, cînd nu vorbesc cu oamenii, mă simt ca peştele pe uscat.
Pentru că mie-mi place foarte mult ceea ce fac !
- Dincolo de noul job pe care îl ai acum, cum te
vezi evoluînd ? Ce ideal ai ?
- Idealul, în momentul ăsta, este ca Jurnalul să
fie un reper şi o alternativă serioasă la jurnalele de ştiri ale televiziunilor
importante din România. Un standard. Pe mai departe, timpul lucrează în
favoarea mea şi în favoarea tuturor celor care fac această meserie : devii
mai experimentat, vîrsta te ajută, e vorba de seriozitate, e vorba de cultura
dobîndită. Tot în meseria asta mă văd. Mie-mi place meseria asta şi pot s-o fac
de oriunde, în orice ipostază. A propos de statul în platou, lumea se poate aştepta
şi la surprize.... Şi nu spun mai multe. Asta veţi vedea la Jurnal.
- În ce relaţii eşti cu Dana Războiu ?
- Foarte bune. Este o colegă extraordinară, pe
care abia am cunoscut-o. Tot ce mi-a spus mi-a făcut o deosebită plăcere, lăsîndu-mi
credinţa că este o tipă extraordinară!
în Teleghid Cotidianul
