Scrii? Nu, ning.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Icoane tinere, credinţă adevărată



"Rugăciunea e minune / Scrisă pe deal cu litere / De sufletul curat al Domnului". Aşa spune Maria-Teodora Cosmovici, elevă în clasa a IV-a la Şcoala "Anastasia Popescu - Mama Sica". Textul este expus, alături de alte gânduri şi icoane ale copiilor, la Galeria Catacomba din Calea Victoriei. Un loc al curăţiei şi al gândului înalt este expoziţia "Icoane tinere" ce mai poate fi vizitată până la sfârşitul acestei luni. Aici veţi afla că Fundaţia "Preasfânta Fecioară Maria" a avut iniţiativa primei şcoli creştin-ortodoxe din ultimii zece ani. Aici, după grădiniţă, elevii mai fac patru clase în acelaşi sistem, sub patronajul spiritual al "Mamei Sica" (neuitata doamnă Anastasia Popescu, cea care i-a format şi a pus bazele acestui învăţământ creştin firesc, aproape necramponat de dogmă). Că aceşti copii au libertatea înţelegerii lumii se vede în felul în care ei cred: simplu, ca şi cum ar respira sau mânca. Ei ştiu să se roage aşa fel încât "să fii curat în suflet ca o cană de lapte" (Şerban Cosmin Adrian, cls. a IV-a). Pentru ei, credinţa vine în chip direct, chiar de la Dumnezeu, nemijlocită de înţelegerea sau viziunea altcuiva. Acest meşteşug al împărtăşirii credinţei este destul de rar, şi cei care lucrează pentru şcoala întemeiată de Mona Şerbănescu au fost aleşi dintre cei care sunt ei înşişi dăruiţi Domnului. Icoanele copiilor s-au născut numai din revelaţie, şi nu dintr-un exerciţiu prozaic al creionului pe hârtie. Niciunde mai adevăraţi aceşti Sfinţi Gheorghe, aceste Fecioare Marii sau Iisuşi mici, rezemaţi uşor de gâtul mamelor. Comunicarea frustă cu divinitatea  se arată în pictură clar, necenzurată de precepte artistice, compoziţionale. Imaginile pot fi copiate, dar emoţiile sunt vii, unice. Sunt emoţii pe care copii le vor păstra cu sfinţenie, şi pe care ei le-au semnat cu numele lor de oameni liberi: Carina, Coco, Maria Mică, Serena, Anastasia, Andreea, Denis... Icoanele tinere concurează oricând orice icoană profesionist alcătuită, tocmai pentru că aici grăuntele credinţei izbucneşte chiar din mâna celui care seamănă. Inutil de cercetat cum. În mod normal, numai copiii ar trebui să picteze icoane. Chipurile, gesturile, culorile sunt văzute în modul cel mai concret doar de ei, pentru adulţi rămân abstracţiile şi cerinţa imperioasă de a nu strivi folosindu-se de ele.

în Ziarul Financiar