"Muzica mea poţi doar să o cumperi. Dar să o vinzi, niciodata!"

Filozoful cântăreţ

Într-un an şi ceva, de când cântă în România, Pavel Stratan a ajuns să fie cel mai bine vândut artist. Pardon. De fapt, el e cel mai bine cumpărat, căci muzica lui nu se poate vinde niciodată. Se trăieşte. Filosofie pusă în cântec, cuvinte învîrtite ca vinu-n gură, ca să lunece mai bine pe gît, asta e noutatea muzicii lui Stratan. Şi emoţie simplă, primordială.


Esti unul dintre putinii artisti care pling, firesc, pe scena. Care este alchimia emotiilor tale? Fac ele parte din spectacol?

Dimpotriva, as spune ca scena este unicul loc unde rezist sa-mi stapinesc cel mai bine lacrimile. De-as plinge pe scena la atitea piese la care pling acasa cind sint singur, sincer, nici n-as mai iesi in fata publicului. Cred ca v-ati dat bine seama de ce niciodata, ori foarte rar, pe scena se aud piesele Peste ani 50, Cind eram mitel, Tatal meu, Cucul, Copacul vietii, Scoala si Visul.

Daca poti sa plingi in fata miilor de oameni inseamna ca te simti in comuniune totala cu publicul. La rindul lui, publicul ce emotii iti ofera?

Ca sa te simti in comuniune totala cu publicul, in primul rind publicul trebuie sa te cunoasca, sa te iubeasca si sa te creada. Iar eu, la rindul meu, trebuie sa fiu sincer si sa fiu numai cel ce sint. Pentru ca publicul te simte foarte bine si face diferenta cind cinti pentru toti si cind cinti pentru fiecare. Iar daca mai esti in stare sa le scoti un zimbet pe buze, e aproape totul. Nu mai zic de ultimul si cel mai greu lucru pe care poti sa il obtii, dar numai prin emotii si suflet: sa fii rasplatit cu o lacrima. Asta ofer eu publicului: amintire, bucurie, fericire, zimbet si lacrimi. Tot cu asta sint si rasplatit.

Cum s-a petrecut, pina acum, adaptarea la Romania? Nu te-a schimbat viltoarea afacerilor muzicale de la noi?

Din fericire, inca nu am aflat ce ar insemna sau care ar fi valoarea afacerii muzicale. Poate ca exista si muzica vinduta la metru sau la kilogram. Muzica mea poti doar sa o cumperi. Dar sa o vinzi, niciodata.

Ritmul tau de viata acum este foarte alert. Cum gasesti resurse pentru a trai in continuare momente de emotie, de gratie?

Cine isi permite dimineata sa se scoale la 7.00 si seara sa se culce la 23.00, iar intre 7.00 si 23.00 se ocupa numai de lucrul care ii face placere, iar pentru toate acestea mai este si bine platit, este un om caruia toate visele i-au fost indeplinite. Sa ajung unde am ajuns la virsta de 34 de ani mi-a trebuit sa muncesc 34 de ani. Iar sa ajung unde am ajuns la virsta de 35 de ani, am avut nevoie doar de un an. Inseamna ca am un an de cind ma trezesc la 7.00 si ma culc la 23.00. Ceea ce nu am putut sa inving in viata au fost, sint si cred ca vor ramine emotiile.

E o diferenta intre publicul romanesc si cel basarabean? Pling basarabenii mai usor decit romanii?

Cit de peste Prut se afla Basarabia fata de Romania, tot atit de peste Prut se afla si Romania fata de Basarabia. Nu as crede ca de-a lungul acestui riu exista vreun loc unde apa ar curge invers. Toti avem acelasi suflet. Doar unica diferenta care multora li se pare ca ar fi, este ca din Romania pina in Basarabia drumul e cu mult mai scurt decit invers.

Ce loc iti place cel mai mult in Bucuresti? Un loc in care, "printre frunze, cu cit mai multe cad, cu-atit mai clar se vede luna…".
În Bucuresti, daca ai bani, din orice loc poti sa admiri luna, si ziua in amiaza mare. Nu stiu, pentru aceeasi valoare de bani, cine ne-ar fi admirat pe noi din alt loc.

Te emotioneaza foarte tare amintirea tatalui tau, a familiei dragi. Nu ti se intimpla sa mai oftezi si la amintirea unei Lulute…?

"Eu nu stiu bine pentru altii ce inseamna/ Dar eu stiu/ Cind beau ce vreau, maninc ce vreau/ Ma culc cu cine vreau si-s viu/ Si daca-mi spune cineva/ Unde ar putea sa fie mai bine/ Ma las de toate, ma duc acolo/ Ma-ntorc inapoi, ma iau si pe mine". (Eu beu). Pina atunci, ma aflu acolo unde sint.

Ai apucat sa citesti (cunosti) in Romania alti poeti interesanti in afara de Eminescu, pe care stim ca il iubesti?

Sigur ca da. Multe Lulute mi-a trebuit sa cunosc pina cind m-am indragostit de sotia mea. De altfel cum si multi poeti am citit pina cind am inteles ca Eminescu e unicul dintre cei mai iubiti poeti ai mei. Numai prin comparatie poti afla diferenta.

Cartea ta (pe care am auzit ca o pregatesti) va avea aceleasi personaje si intimplari ca si cele trei albume? Te simti frate cu Creanga?

Fiecare om in viata ar trebui sa sadeasca un pom, indiferent de fruct. M-as bucura mult ca acestui pom sadit de mine sa-i corespunda fructul. Cit despre cit de frate ma simt cu Creanga, eu multe pot sa spun. Iar sa simta adevarul, pot numai cei care s-au infruptat din acel fruct al simplitatii numai o data, dar aroma lui le-a ramas si le va ramine inca mult timp. Cit este de simplu in fiecare zi sa maninci cite un fruct pentru a fi mai sanatos! Din nefericire, in viata noastra pe cit este de simplu sa faci un lucru simplu, tot pe atit de simplu este sa nu-l faci.

Ai aprofundat, la noi, si limbajul de cartier al baietilor buni (rai)? Ca si limba satului moldovenesc, nu ti-ar inspira si vorbele astea un album?

Putin inseamna a locui in Bucuresti. Trebuie sa si traiesti aici. Nu toate lucrurile care sint vazute de ochii mei sint si privite in acelasi timp. Pentru a te inspira din cele auzite nu este suficient sa le asculti. Ci trebuie sa le si intelegi.

Ai spus, la un moment dat, ca ai vrea sa faci hip-hop. Va fi un hip-hop romanesc modern sau unul al betiilor si snoavelor moldovenesti?

Nu am nici o piesa despre betie. Cint doar despre ironia bauturii iar ce tine de stilul hip-hop pe care il voi aborda, spun din start: nu va contine nici un cuvint vulgar. Iar tema principala va fi: daca vrei sa fii auzit - striga incet, daca vrei sa fii inteles - vorbeste clar, daca vrei sa amuzi pe cineva - fii ironic, daca vrei ca lumea sa te creada - fii sincer, daca nu stii cum sa fii - fii corect. As putea continua la nesfirsit, dar daca ar trebui sa inchei cu vreun mesaj, acela ar fi: daca le vrei pe toate - fii OM.

Faci scamatorii cu degetele, dar si cu cuvintele. Povesteste unele care ti s-au parut cele mai reusite.

Scamatoria care mi-a reusit cel mai bine este tema principala a stilului care la prima ascultare pare a fi una despre betiile petrecute intr-un sat, scrise si interpretate de cineva deloc treaz. Sa dovedesc in toate acestea ca exista o arta. Dovada ca am reusit este faptul ca inca ma aflu aici, in Romania. Altfel si acum cred ca eram vecin cu Vasile Mangu.

Ai fost deja la citeva emisiuni televizate. Crezi ca ziaristii romani te percep cu adevarat, sau speculeaza aspectul special al lumii traditionale in care te plasezi?

Ramin fidel pentru totdeauna cuvintului "merit". Oricare ziarist care ma intelege, mai mult sau mai putin, si ar spune ori ar scrie vreun cuvint de bine ori de rau la adresa mea, intotdeauna o sa spun ca merit. Nimic pe lumea asta nu se intimpla pur si simplu. Exista cineva acolo care ne da fiecaruia dupa merit.

Teleghid Cotidianul

Dan Anghel: Lucrarea gândului pe trup

O pereche de pantofi sta aşezată frumos sub băncuţa de la intrare. Posesorul e deja întins cuminte pe patul din cabinet, învăluit în muzica astrelor. O experienţă rară, să stai aninat de-un gând, detaşându-te de toate, înălţându-te pe sunetul muzicii şi lăsându-te inundat de energii binefăcătoare. Cum sufletul e liniştit, treptat scapi şi de balastul bolii. Regizorul acestui spectacol al renaşterii este Dan Anghel, cel care dirijează profesionist energiile spre vindecare, dar şi spre luminare interioară.

Aici, în cabinetul Tribio Dacia din str. Witting nr. 18, au fost vindecate câteva zeci de cazuri de stenoză mitrală, numai prin tratament bioenergetic. Şi nenumărate alte boli, de gravităţi diferite. Aici nimic nu se desfăşoară la întâmplare. Pacienţii sunt mai întâi consultaţi de d-na dr. Lavinia Becşan, care studiază atent toate analizele şi diagnosticele pacientului. Acesta va fi monitorizat pe tot parcursul tratamentului solicitându-i-se analize repetate, pentru o riguroasă cercetare a bolii. Astfel, toată evoluţia suferinţei, până la vindecare, poate fi în orice moment demonstrată din punct de vedere medical. Alături de dl. Dan Anghel aici are grijă de pacienţi şi dna Ştefania Manea, amândoi fiind practicanţi cu experienţă şi cu titluri de maeştri internaţionali încă din 1991. Mai mult, dl. Anghel este, din 1993, Doctor Honoris Causa al Universităţii de Terapii Neconvenţionale Sri-Lanka, Colombo, pentru activitatea sa în psiho-bio-corecţie, unicul titlu de acest fel din Europa.

- Sunteţi unul dintre cei mai căutaţi bioenergeticieni de la noi. Sigur, această popularitate vine din reuşitele, vindecările sau ameliorările problemelor de sănătate ale pacienţilor de care v-aţi ocupat. Care sunt cele mai grave boli pe care le-aţi vindecat?
- Când ajungi să fii recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi terapeuţi trebuie să ştii că din acea clipă trebuie să fii şi  mai perseverent pentru a te putea menţine în top, dar in acelaşi timp trebuie ca randamentul tău să-şi regăsească un nou echilibru, de unde într-o zi să poţi urca din nou şi astfel să-ţi ajuţi şi mai mult semenii, iar tu să-ţi îndeplineşti menirea pentru care ai venit pe Pământ. Dintre cele mai importante calităţi ale unui bioterapeut aş alege seriozitatea, abnegaţia, dăruirea, echilibrul, iubirea faţă de semeni...

Bolile sunt pentru mine un examen în care doar pacientul este cel nou. În general nu îmi place să le departajez pe grade de dificultate. Marea dilemă sau dificultate este doar calea, pârghia pe care o folosesc pentru a ajunge la pacient, pentru a putea decodifica, pentru a găsi codurile pe care le voi putea accesa şi astfel să încep procesul de ameliorare.

- Când aţi înţeles că aveţi aceste aptitudini rare? Cum v-aţi perfecţionat?

- Am descoperit aceste aptitudini la vârsta copilăriei. O vârstă la care copiii se joacă cu obiectele şi nu dau importanţă substanţei. Tot timpul am căutat în copilărie să aflu ce este înăuntru, m-am simţit atras de substanţă, de mecanismul în sine, de vibraţia tăcerii, a gândului  şi de ce nu, chiar de durere. Am descoperit că energia gândului blând ataşat pe palme dă o stare de linişte, căldură. Şi uite-aşa, în copilărie mă aşezam lângă musafirii părinţilor mei şi observam cum anumite dureri se disipau şi celor din jur le revenea starea aceea de bine, optimismul.

Perfecţionarea mea ca terapeut am facut-o în linişte, în tăcere, fără zgomot, într-un perfect echilibru dintre lumea exterioara şi cea interioară şi apoi dintre cea interioară şi Dumnezeu. Perfecţionarea mea este mereu împăcarea mea cu mine, cu gândurile şi ideile ce sunt mereu înlocuite de altele ce trebuie să aibă un nivel energetic mai înalt, mai fin, mai uşor de acceptat.

- Cum se reflectă aceste abilităţi în gândirea dumneavoastră?Cum vedeţi boala? Dar viaţa?

- Aşa cum spuneam, gândirea este cea care dă fineţea cuvântului, ea este armonizată de flexiunile cuvântului şi pătrunde în materie vibrând şi lăsând la crescut sămânţa ce aşteaptă ca trupul să schimbe informaţia, urcând-o pe căi neştiute de om şi lăsând apoi în urmă structuri pe care le vom regăsi ca  bune şi pline de performanţă, la vremea secerişului. Boala este o permanenţă, este un soldat destoinic care ne poate modela, distruge, remodela structurile informaţionale şi care este un adversar, dar şi un prieten pentru cei care ştiu să nu urască, să se schimbe, să nu mai repete greşelile care au declanşat boala. Nimeni nu se naşte învăţat, dar la fel de adevărat este şi că nimeni nu se naşte sănătos. Când ne naştem, venim deja pe lume cu bagajul informaţional al străbunilor, bunicilor, părinţilor.

Naşterea este o parte din plata neplătită de înaintaşii noştri. Naşterea înseamnă acumulare de suferinţă, boală, ca urmare a ceea ce zămislim cu cuvintele, gândurile şi faptele noastre.

- Ce trebuie să facă mai întâi un pacient care ajunge în cabinetul d-voastră? Există o pregătire specială înainte de tratament, sau nu trebuie decât să aibă încredere?

- Când un om vine la cabinetul meu, nu cred că îşi face un rechizitoriu a ceea ce el a gandit, cuvântat şi făptuit până a ajuns aici. Ar fi culmea ca noi, oamenii, să mai şi  gândim! Cândva, o profesoară îmi spunea în adolescenţă că atunci când pui capul pe pernă trebuie să îţi faci recenzia zilei ce a trecut.

Nu, oamenii nu caută schimbarea lor când apelează la mine. Omul consideră că, dacă plăteşte, i se cuvine sănătate. Eu trebuie să îl educ şi să-l ridic pe un orbital energetic de unde să poată singur să-şi găsească drumul, lumina şi liniştea.

- În ce constă tratamentul propriu-zis? Există riscuri, contraindicaţii?

- Tratamentul constă într-o succesiune de cure bioenergetice, ce urmează un tipar: sunt 3 serii de câte 15, 10 şi 10 şedinte de terapie ce au între ele o perioadă de pauză, de regulă 2 săptămâni. Aceste pauze au rolul de a-i da posibilitatea organismului să se reaşeze energetic.

Pentru cazuri cum sunt stenozele mitrale, aortice, papiloma virus, etc. tratamentul ajunge la 5 cure. În fiecare pauză pacientul îşi reface analizele, pentru a putea vedea cu exactitate ce schimbări s-au petrecut şi cum se desfăşoară procesul de ameliorare a suferinţelor pentru care pacientul a solicitat terapia.

În general nu sunt riscuri, contraindicaţii. Contează, totuşi, şi valoarea sau cantitatea energetică a terapeutului. El trebuie să aibă un câmp energetic curat, lipsit de valori ridicate ale componentelor electromagnetice. Persoanele care pot să ţină pe corp obiecte metalice şi chiar nemetalice, sunt sfatuite de mine să nu se îndrepte spre acest domeniu, deci să nu  încerce să facă tratamente. Cred că cel mai binefăcător este un tratament condus de un terapeut consacrat.

- În principiu, acţionaţi numai asupra corpului fizic, sau influenţaţi şi psihicul pacientului?

- Lumina de la Dumnezeu ne purifică, ne încălzeşte, ne bucură, ne vindecă, ne dă speranţă pentru o nouă zi. Dacă bioenergia este o lumina dumnezeiască în palmele celui care emite către ceilalţi, asta înseamnă că produce schimbări nu numai în câmpul fizic şi electro-chimic dar şi în cel spiritual. Câmpul bio are, printre altele, şi acea calitate de a reîncărca organismul cuprins de oboseală. Să vezi un corp obosit care se umple de energie, de viaţă! De ce nu s-ar bucura şi sufletul? Da, acţionează şi pe psihic! E minunat!

- Ar fi interesant să povestiţi un caz spectaculos rezolvat în cabinetul d-voastră. Sigur, toate problemele vindecate aici sunt deosebite...

- Aş vrea să vă pot povesti odată despre un caz pe care nu l-am rezolvat încă. Acesta este cel mai spectaculos, mai luminos caz. Cel pe care  încă nu l-am rezolvat. Este ca o chemare din morţi. Să te gândeşti la cei din această lume care nu au avut nici o şansă şi nu au putut fi salvaţi. Însă pentru moment aş vrea să spun că tot ceea ce am făcut până azi este minunat. Toate cazurile sunt grele, dificile, dar demne de semnalat sunt problemele coronariene, stenozele mitrale, aortice, papiloma virus cu indicaţie malignă care declanşează cancerul de col. Sunt realizări cu care îmi pun capul pe pernă şi sunt fericit că le pot trata.

- Este ştiut că practicaţi şi terapia la distanţă. Astfel de cazuri, aflate în ţară sau în străinătate, vă solicita mai mult în plan energetic?

-  Practic terapia la distanţă de peste 20 ani. În general execut terapie telepatică pentru persoanele aflate la mare distanţă, cum ar fi continentul american, vestul şi centrul Europei. Nu pot să cuantific şi să concluzionez că efortul ar fi mult mai mare decât în cazul terapiei la mică distanţă. Însă rezultatele ce le-am obţinut sunt la fel de bune ca acelea din cabinet. Dacă în cabinet poţi vedea pacientul, în cazul tratamentelor telepatice trebuie să îl cauţi, să ai o direcţie, o poziţionare geografică, să străbaţi mental dar şi vizual, ca să razbaţi şi să ajungi la el. Când poţi, spui că este uşor!

- Practic, aveţi consultaţii şi tratamente întreaga zi. Percepeţi oboseala? Cum vă încărcaţi bateriile?

- Pot să spun ca nu percep oboseala în mod deosebit. Probabil este o oboseală asemănătoare cu a celorlalţi semeni care se duc la serviciu şi desfăşoară anumite activităţi. Bineînţeles, dacă cei "normali" ar face ce fac eu şi la asemenea calitate, cred că ar cădea din picioare. Eu am căpătat anduranţă, mai ales că energia este infinită în Univers şi nu văd de ce aş obosi! E destulă! Şi apoi nu sunt o baterie care se descarcă. Sunt conectat continuu! Dar şi iubirea mea pentru Dumnezeu este continuă!

-  În îndelungata d-voastră experienţă aţi observat că se vindecă mai uşor optimiştii? Sau pesimiştii?

- Se vindecă cel mai uşor cei care iubesc, cei care învaţă să nu urască, cei care iartă. E bine dacă ar veni cu încredere totală. Însă de-a lungul anilor oamenii au căpătat experienţă negativă, au văzut multe şi au avut de tras tot atât de multe! Cum să mai aibă încredere dacă viaţa i-a lovit mereu? În aceste cazuri apropierea se face treptat şi trebuie să fii un fin psiholog ca sa le câştigi încrederea. În primul rând trebuie să nu-i minţi şi să recunoşti că şi tu ai îndoielile tale când e vorba de un tratament. Da, un terapeut trebuie să aibă şi el îndoielile sale! Nu este Dumnezeu, este un om care suferă la fel ca şi ceilalţi. Dacă găseşti armonia, vibraţia comună cu cel suferind, cresc şi mai mult şansele de ameliorare ale celui care îţi cere vindecarea.

în revista Flacăra