A fost un spectacol inedit, poezie vibrant scandată de Mugur Grosu, sacadată de contrabasul lui Gabriel Grigore. În paralel, noapte de noapte alt spectacol, discret-surprinzător: poezie în adormire, trezită la viață de mișcarea trecătorilor. Pereții gangului au fost martori și susținători ai acestui eveniment underground. Versurile se iveau din întuneric, grație stimulărilor succesive: pașii locatarilor - senzori de mișcare - becuri țintind înscrisuri lirice cu vopsele invizibile. Am văzut dintr-o privire cum muzica, pereții, mecanica trupurilor, au fost un real suport pentru poezia lui Mugur Grosu, răsărită în secvențe mici ici și colo: "Orașul foșnea frumos. Aș fi vrut să-l străbat purtat pe brațe de o palidă silabă adormită." Ori: "Te iubesc, viață!"
Deznodământul a fost uluitor: dusă de muzici sau de vers, toată lumea s-a manifestat liric, în bloc. S-a servit și limonadă, pregătită de fetițe pricepute. In fine, experimentul a făcut secretul explicit.
