Ştirile au umor

Mihai Dedu a făcut atletism de performanţă. De caţiva ani se aliniază la start în fiecare dimineaţă, să prezinte ştirile ProTv. Tot performanţă şi aici: programul, produs  de Alex Livadaru şi Daniel Mafteiu, e unul dintre cele mai vizionate dimineaţa. Dedu e un bonom cu drag de telespectatori.

“Am făcut o pasiune nebună din a crea românului o zi cît mai plăcută.”

“Programul ăsta de dimineaţă mi-a dat şi mie bucuria vieţii.

Omul este liber să-şi aleagă ce program doreşte. Doar nu avem 23 milioane de oameni şi un singur televizor!”

-         Sînteţi în ProTv de pe vremea Canal 31. Care este semnul acestei vechimi? Cum aţi evoluat?

-         Am luat în greutate. Şi la propriu, şi la figurat. Cînd faci cu pasiune ceva, n-ai cum să nu acumulezi. Cînd mănînci cu poftă ceva, eşti gurmand şi se mai depune cîte-un pic pe undeva…

-         Dar nu e un surplus stînjenitor din punct de vedere profesional.

-   Dacă ar fi vorba de mîncare, ar fi stînjenitor… Dacă vorbim serios, experienţa acumulată în timp e un lucru cît se poate de bun şi vizibil la televizor.

   -  Care ar fi schimbările care s-au produs, în timp?

-         Diferenţa e crasă. În primul rînd e vorba de stare. Atunci se despica cerul sau se despica pămîntul şi te-nghiţeau amîndouă odată sau pe rînd, vorbind de emoţii. Astăzi nu mai e aşa. Termin emisia de astăzi şi mă gîndesc că mîine trebuie s-o fac mai bine, dar nu mai am emoţii.

-         După atîta experienţă, care ar fi acum înţelesul acestui „mai bine”?

-         Enorm! N-aş vrea să divulg un secret, pot să spun doar atît: degajarea asta de care au început să vorbească mai mulţi, vine din pasiune, vine din dragoste imensă pentru ceea ce fac.

-         Pasiune au şi alţii. Şi n-au acelaşi rezultat.

-         E adevărat. Dar pasiunea poate să fie arzătoare şi arde cît un băţ de chibrit, sau arde o perioadă foarte lungă, cum sunt chibritele pentru focul de grătar.

-         Vorbim despre pasiune într-un fel frumos, metaforic. Dar să vorbim chiar despre pasiunea de a prezenta ştiri.

-         Nu e numai asta. Sunt nişte ingrediente greu de pus în cuvinte. Pe de-o parte există pasiunea de a prezenta ştiri. Au fost şi ştiri de sport, şi ştiri de ora 17.00, şi ştiri de ora 19.00, sau pe postul Acasă. Pe de altă parte, dacă mă gîndesc numai la prezent, la ştirile de dimineaţă, pot să spun că am făcut o pasiune nebună din a crea românului o zi cît mai plăcută. Poate cîteodată pare regizat, dar 99,9% din dialogurile de dimineaţă nu sînt regizate, nu sînt scrise în prompter, iar lucrul acesta cred că aduce noutatea.

-         Libertatea asta este o idee personală sau a fost ideea producătorului, a regizorului?

-         Nici nu ştiu, a venit şi nimeni nu s-a împotrivit. După asta au venit şi celelalte lucruri bune. Noi ne facem meseria. Dacă o facem bine, vedem în sondaje, în rating-uri. Nu o facem bine, tot acolo vedem.

-         Sondajele vă ţin atenţia crescută. Simţiţi concurenţa?

-         Ar fi lipsit de modestie să spunem că nu. Şi-apoi ce e mai frumos? Să te lupţi de unul singur şi să ieşi pe locul doi sau să te lupţi cu toţi ceilalţi şi să fii în frunte? Este o competiţie zilnică şi cine are antrenament şi rezistă, e în top.

-         Pe lîngă această concurenţă profesională există şi o concurenţă pur umană. Nu toţi au aceleaşi calităţi. Care e psihologia prezentatorului de ştiri?

-         Depinde. Gândindu-ne puţin, la ştiri trebuie să fii sobru, trebuie să ai credibilitate. Trebuie să dai consistenţă spuselor. În momentul în care presari aici şi o glumiţă cu Florin (Busuioc), cu Netty, cu Vadim, cu Raluca, mai nou Corina (la sport), devine ceva atipic. Şi eu cred că noi aici am cîştigat. Totuşi, una e să fii sobru la ştirile de la ora 19.00, şi alta dimineaţa. Noi pe asta am mers, pe ceva original. Am vrut să văd dacă dă roade, şi-a dat. Dacă faci o glumă nu înseamnă că eşti neserios. E important să antrenezi telespectatorul în jocul tău.

-         Totuşi, la ştirile serioase sunteţi sobru, fără a fi teatral. La teatru v-aţi gîndit?

-         Am vrut să fac teatru. În 1993, cînd eram la ProFm, am vrut să dau la teatru. Dar m-am mutat aici şi am tot amînat. Nu-i nimic. Programul ăsta de dimineaţă mi-a dat şi mie bucuria vieţii! E un rol plăcut.

-         Că veni vorba de spectacol. Este foarte criticat acest spectacol violent al ştirilor. Ce părere aveţi?

-         E adevărat. Dar ce să facem? Ne întoarcem în urmă cu 15 ani? Am vrut să fim liberi, suntem liberi. Toate televiziunile fac la fel. CNN e peste tot unde se întîmplă o nenorcire. Da, ştiu, CNN nu prezintă toate violurile de pe cuprinsul SUA. Nici n-ar face faţă, la cîte sunt. Vrem să fim informaţi. Un viol nu e o informaţie, dar ne arată realitatea. Ne arată cum şi de ce să ne ferim. De altfel, omul este liber să-şi aleagă ce program doreşte. Doar nu avem 23 de milioane de oameni şi un singur televizor!

în Teleghid Cotidianul