Esca creşte odată cu Pro-ul

După o noapte de cîntări dedicate celor 10 ani ai PRO TV-ului, Andreea Esca e răguşită, dar însufleţită de dorinţa de a face imagine bună. Dedicată postului încă de la înfiinţare, Andreea şi-a însuşit toate calităţile Pro, ca şi sloganurile stimulatoare. Esca “gîndeşte liber”, şi asta se vede.

-         Ai avut o noapte grea la Pro TV…

-         Da, am avut o noapte furtunoasă! Am avut de înregistrat tot felul de cîntece care ni s-au compus cu ocazia a 10 ani de Pro Tv şi am înregistrat şi imnul, bineînţeles, în mai multe variante. Şi cum noi nu sîntem de profesie cîntăreţi, cîntăm cu gîtu’, în loc să cîntăm din piept şi din stomac ca alţii, şi am răguşit, că am ţipat ca nebunii. Că eu nu pot să fac playback, ce să fac…

-         Înţeleg că există o satisfacţie, da’ nu e obositor să duci imaginea unui întreg post după tine?

-         Sinceră să fiu, mie nu mi se pare obositor, de ce să-ţi spun acuma, să mă dau obosită? Poate pentru faptul că, repet, am făcut ce mi-a plăcut, poate pentru faptul că profesia mea e ceva care, nu ştiu, ai de la Dumnezeu sau nu ştiu să-ţi spun exact. Dar noi avem, de exemplu, o echipă de ştiri care-i formată din foarte mulţi oameni care sînt toţi extrem de buni şi eu sînt practic, dacă vrei, un purtător de cuvînt.

-         Sau Pro-ul se confundă cu Esca?

-         Cred că e cu dus-şi-ntors, ştii? Sigur că dacă zici Pro TV multă lume zice „A, da, Andreea Esca!”, pentru că e normal, am început odată. Şi pe de altă parte, cînd spui Andreea Esca, spui Pro Tv. Adică nu cred că are unu’ mai multe de spus decît celălalt. Cred că ne-ajutăm să fim cei mai buni, nu contează care, din ce sens.

-         Care au fost atributele iniţiale ale conceptului Pro?

-         Pro Tv a fost, după părerea mea, exact ce a însemnat revoluţia pentru România. Adică a fost o revoluţie în mass-media, în adevăratul sens al cuvîntului. Adică am plecat din România şi-am ajuns în America într-o zi, într-o seară! A avut o promovare extraordinară de tip american, care nu se mai întîlnise la noi. Noi am avut o echipă de americani cu care am lucrat atunci, care ne-au învăţat cum se fac toate promo-urile astea de te duci la filmele americane, indiferent cum sînt cînd ajungi în sală, da’ te duci, pentru că-s foarte bune.

-         Făceai exerciţii de dicţie cu creionu-n gură? Aşa am citit…

-         Nu, eu n-am făcut nici-un fel de exerciţiu de dicţie. Chiar n-am făcut niciodată dicţie, dar asta pentru că n-am avut nevoie, pur şi simplu. Dar foarte mulţi colegi de-ai mei au lucrat cu o profesoară foarte bună, d-na Ileana Cârstea, şi lucrează şi acum pentru dicţie, ceea ce e un lucru foarte bun. Deci a fost promovarea, pe urmă era primul post de televiziune extrem de îndrăzneţ, de curajos. Adică noi făceam nişte lucruri care unora nici măcar nu le treceau prin cap. Doamne, deci mie nu îmi mai vine să cred, am uitat cum era lumea care stătea la noi aicea, la Pro Tv, din curte pînă spre Iulia Haşdeu, adică trecînd prin Piaţa Iancului şi mergînd pînă acolo, deci… incredibil!

-         Să comparăm un pic puterea Pro Tv-ului de atunci, care însemna o revoluţie în media, cu puterea de acum a Pro Tv-ului? S-a diminuat puterea?

-         Puterea să ştii că a crescut, nu s-a diminuat. Cum să spun, felul de a se manifesta al oamenilor este diferit. Cînd eram eu la Soti, în 92-94, erau mitinguri în fiecare zi, de exemplu. Adică şi oamenii se manifestau altfel. Eu consider că noi am rămas la fel, adică facem în continuare lucruri care ne trec prin cap fără să ne gîndim „Aoleu, vai, o fi aşa, n-o fi aşa, ce-o să zică…” Nu cred c-am fost genul care să ne pese vreodată ce-o să zică nu-ştiu-cine, dac-am crezut în ceea ce am făcut şi-am crezut că e bine să mişcăm oamenii şi ţara asta într-un fel, am făcut-o.

-         Au trecut cîteva regimuri politice în perioada asta. Nici o autoritate, nici o cenzură nu s-a făcut simţită?

-         Eu n-am simţit. Nu ştiu, o fi simţit careva, dar la mine n-a ajuns nici un fel de cenzură. {i noi, ca să-ţi spun sincer, la ştiri nu facem altceva decît să informăm ce s-a-ntîmplat. Noi informăm oamenii şi fiecare, prin prisma minţii lui, hotărăşte dacă e bine sau nu e bine. Adică noi nu căutăm să manipulăm oamenii. Căutăm să-i informăm cît mai bine, pe urmă treaba lor ce decizie iau.

-         Am înţeles, dar cum se reflectă sloganul „Gîndeşte liber” în viaţa ta profesională? Cît de liber îţi permiţi să gîndeşti în fiecare zi?

-         În viaţa mea profesională se reflectă foarte uşor. Eu gîndesc foarte liber, adică uite, chiar şi faptul că textele pe care pe care le spun le scriu eu. Iniţial sînt scrise de reporterul care a făcut reportajul respectiv, ajung în calculator la mine, iar eu le rescriu cum cred eu că e bine, să-mi sune mie uşor, să le spun ca şi cum ţi-aş povesti ţie acum, nu ca şi cum aş fi la televizor.

-         Asta se întîmplă la orice televiziune, la orice redacţie de ştiri.

-         Eu trebuie să pricep şi să refac ca şi cum eu văd prima dată ştirea. Sînt ca un telespectator eu, cînd vin. Şi zic: „Păi stai puţin, că eu nu înţeleg aicea ce vreţi să ziceţi.”, şi le refac altfel. După care sigur, în momentul în care le transmit intervine şi persoana mea, ca atare.

-         Şi alţii sunt destul de vechi în alte televiziuni, şi alţii prezintă ştiri într-un mod profesionist, dar nici un alt prezentator nu se confundă cu imaginea postului.

-         Poate pentru că n-au fost de la început. Cred că e important şi cît timp stai într-un loc pe un anume post. Poate că e foarte important şi sistemul de promovare pe care l-a avut Pro Tv-ul foarte multă vreme. Nu cred că ţine doar de faptul că sînt eu acolo, adică cred că e un context mai larg. Sau nu ştiu, am eu noroc mai mult…

-         Mai există un slogan, „Inventează-ţi propria istorie”.

-         Da, dar acum ne-am hotărît, la 10 ani, s-o luăm iar de la 0. Ne facem mici şi-o luăm de la 0, reinventăm, găsim alte lucruri. Să nu obosim oamenii, să nu se plictisească şi să rămînă cu noi mai departe.

-         Există riscul de a se plictisi, sau s-a întîmplat deja?

-         Noi nu vrem să aflăm dacă există riscul. Vrem să ne pregătim să nu aflăm dacă există sau nu există. Există foarte mulţi oameni aici care chiar sînt nişte avangardişti, nişte tipi care gîndesc mult mai departe decît cei care se gîndesc din aproape în aproape. Cu ajutorul lor încercăm să ţinem pasul cu toţii şi să facem nişte inovaţii, să aibă ce copia şi alţii.

-         Ce s-ar mai putea inventa acum în media?

-         Nu ştiu, că eu nu fac parte din categoria care gîndesc peste 10 ani. Eu sînt gata să mă adaptez oricînd, dar eu abia ştiu ce fac mîine, dacă mă-ntrebi repede. Nu-mi fac planuri pe termeni lung. Dar consider că e foarte bine că există oameni care fac asta. Mai ales în mass-media, unde acum este o concurenţă foarte serioasă, e important cine e primul, e important cine are ideea, e important să simţi cum o să evolueze lucrurile. Cred că sîntem singurii care inventăm ceva pe-aici. Îmi pare rău că alte televiziuni nu-şi crează propria personalitate, pentru că o copie nu va avea niciodată valoarea originalului. De exemplu, într-o seară, cînd prezentam jurnalul, m-am întors spre monitoare şi pe absolut toate, în acelaşi timp, prezentau ştirile nişte oameni de-aici. La TVR era Mihai Constantin, care a fost reporter politic la noi, la B1 era Adriana  Muraru, la Realitatea era Gabriela Iliescu (care o cheamă Gabriela Avram acum), la Antena 1 era Mîndruţă. Nu ştiu, mai e vreo televiziune? Pro Tv a fost şi rămîne o mare şcoală de televiziune.

-         Chiar şi Andreea Marin se-aude că ar vrea să colaboreze la Antena 1. Pe tine nu te-a bătut niciodată gîndul să schimbi postul?

-         Nu, că n-am nici o nemulţumire. Bănuiesc că oamenii încearcă să schimbe cînd îi nemulţumeşte ceva sau cînd îşi doresc altceva. Eu mă simt extrem de bine aici. Sînt o persoană destul de ataşată de oameni şi de lucruri şi nu ştiu dac-aş mai putea să mă împrietenesc cu cineva cum m-am împrietenit la 20 de ani. Ar fi ca şi cum aş abandona familia.

-         Acum cîţiva ani ai apărut într-un manual şcolar.

-         Da, am auzit. Eu n-am văzut nici în ziua de azi manualul. Nu m-am propus eu, să ştii. Mi-a spus cineva că era vorba de istoria mass-mediei, adică nu eram urmaşa lui Mihai Viteazul. Şi dacă era la istoria mass-media, mi se pare corect, pentru că Pro Tv-ul a făcut istorie în mass-media.

-         La momentul de azi, ce personalitate media ar fi demnă de un manual?

-         Ai să rîzi, dar să ştii că eu în continuare port mare respect oamenilor care nu fac parte din generaţiile noi. Eu mă uit la Tatulici şi acum, că mi se pare chiar un om de televiziune care ştie ce vorbeşte. Că stilul lui unora le place, altora nu, asta nu discutăm. Dar ştii că dacă începi o emisiune cu el, o duci la bun sfîrşit, ceea ce nu se-ntîmplă foarte des. Multă vreme m-am uitat la Eugenia Vodă pe TVR şi-mi plăceau foarte tare emisiunile ei. Îmi place Cristian Tudor Popescu, că e complet nebun, dar are ce spune. Sau Emil Hurezeanu. Deci nu-mi plac nişte nume noi.

-         Dac-aş fi întrebat o tînără care vrea să facă televiziune, mi-ar fi spus că îi place Andreea Esca..

-         Ai văzut, ha, ha, ha, tragem la bătrîni..