Fuga dupa Pascal

In vara asta am fost in culisele unui eveniment cultural deosebit: vizita lui Pascal Bruckner la Bucuresti, cu prilejul lansarii in limba romana a ultimei sale carti, "Iubirea fata de aproapele". Descinderea n-a putut fi trecuta cu vederea de Catalin Stefanescu, singurul realizator TV roman care i-a luat scriitorului francez un interviu. S-a pregatit din timp, temeinic, si a ramas incantat de ceea ce i-a iesit.

Malentendu cu fete bronzate frumos

Catalin Stefanescu repeta un text, un gest, o pozitie buna pentru citit de pe prompter. E linistit, impacat, pozitiv, cum il stim. Doamna Silvia Ciurascu, ferma si gratioasa, indreapta lumini, aprinde lumini, deplaseaza camere de filmat, totul, din vorbe. Apoi, asezata scurt pe fotoliu, in hol, ofera un interviu. Tasnire din fotoliu (nu putem sa nu remarcam frumusetea saltului, ca-n dans, o preocupare veche a doamnei Ciurascu). Chestiuni care nu suporta amanare.

Se-aude ca Bruckner ar fi descins deja. Grupul de tinere jurnaliste freamata si porneste increzator spre noua cladire a TVR, un vrai Carrefour. E foarte cald si ni se ofera apa, o racorire binevenita inaintea intalnirii cu un ins pe care l-am putea banui intotdeauna incins. Gurese, jurnalistele schimba impresii: “Bai, io n-am crezut ca arata asa de bine pentru varsta lui. M-asteptam sa vad un mosulet, cand colo... Se tine bine...” (o fata bronzata frumos, coborata dintr-un jurnal de moda).  “Mosuletul” intra nonsalant, cu sacoul tinut in deget, pe umar. Privire razanta, albastra, peste masa feminina expusa cu interes. “Oh, ce de fete !”, scapa filosoful. Intelege surprins ca e vorba, de fapt, de ziariste... Laudatele zambesc, surad, chicotesc. Se pare ca asta ar fi singurul lucru pe care ar fi vrut sa-l auda. In logica bruckneriana nimic n-ar fi mai profund, mai pe inteles, decat frumusetea si daruirea. Rapid, Pascal a fost asezat pe scaun si pomadat cu sarg. Printre dinti, cat sa nu auda decat dna Ileana Ploscaru Panait, cea care-l insoteste: “Nu ma asteptam la asta. E o neintelegere...” Acest malentendu pluteste in aer fara ca nimeni sa priceapa ceva. S-ar crede ca dl Bruckner e stanjenit de fetele care il invaluie, zambitoare. Desi se organizase o intalnire cu ziaristi, nu se ofera posibilitatea de a pune o intrebare. Adevarul e ca nici damele de fata nu par nerabdatoare sa puna vreuna. Nici n-ar fi timp, minutele gonesc si in studio Catalin Stefanescu citeste intruna din setul lui de intrebari. a ramas imbracat in bluza neagra cu care venise de-acasa si in sandale, dupa ce s-a asigurat ca “nu-i nici un bai”. De cealalta parte, acolo unde Bruckner e aranjat pentru saltul in eter, se propune o poza de grup. Imagine oarecum hazlie, un scriitor mare, pierdut impersonal in valtoarea mediatica romaneasca, asa cum o stim: popotonata si slaba de inger. La moment apare o fata tanara cu buricul gol, care scoate noul volum al lui Bruckner pentru un autograf. Placut surprins, acesta se lasa apoi purtat de o discutie in pasi repezi, pe culoarele TVR. In hol, alt preambul. E luat la un interviu fulger, bilingv: intrebari englezesti cu raspunsuri frantuzesti, conduse de o reporterita proaspat bronzata. Chiar si Catalin Stefanescu ii spune, rapid, pe englezeste, ca formula emisiunii este una de acces usor la cultura, asa ca se asteapta o discutie in termeni simpli, pentru popor. Oaspetele e de acord. Aceeasi privire impasibila, oarecum stearsa. Degeaba dna Panait ii sopteste cateva obiective turistico-artistice (ex. Palatul Mogosoaia) care ar fi bine de vizitat. Dl Bruckner asculta linistit, aproape neparticipativ. Se intereseaza, insa, de publicul care asista la interviu. Nu intelege de ce va fi inconjurat de tineri, liceeni sau oarecum studenti (noi stim ca nici nu sunt vorbitori de limba franceza, lucru care se va si vedea in emisiune, pe ochii nepricepand nimic). Aici e clar nemultumit, dar este, in continuare, aparent de acord. Cand incepe, in fine, emisiunea, devine degajat, chiar luminos. Participa cu placere la discutie, repetand idei, cu siguranta, a suta oara. Spectacolul reuseste: erotism, libertate, adulter, Europa, film, Franta, Romania. De tinut minte: “Idealul iubirii carnale caritabile”, “Stii ca ai fost fericit numai atunci cand fericirea s-a dus”, “Fericirea e intermitenta”, “Nu poti trai intr-o societate libera dandu-te in continuare drept persecutat” sau: “Francezii au batut Europa pe fundul lui Chirac.” Se termina, partenerii de discutie se despart, Catalin Stefanescu radiind, bucuros, Bruckner imperturbabil, adica filosof. La intoarcere, pe aceleasi culoare, ne declara ca i-a placut, ca s-a terminat prea repede, ca ar mai fi vrut. “N-au fost deloc usoare intrebarile. A fost o discutie excitanta. Imi plac discutiile de felul asta, acest mod intelectual de a pune problema... as mai fi stat inca doua ore...” aceeasi alergatura pe culoare, aceleasi franturi de vorbe. Agil (Bruckner are un trup repede miscator, asemeni gandului), ajunge repede la poarta TVR. Mai auzim o vorba: “Vreau s-ajung repede, sa fac un dus.” Ziaristele raman in urma, necercetand. Subiectul a fost epuizat.

Catalin Stefanescu, cealalta fata a unui duplex

In ciuda emotiilor, interviul a mers snur. N-au existat pauze, iar exercitiul de admiratie intreprins de Catalin Stefanescu s-a incheiat cu succes. A fost “o treaba faina”, cum ar spune Catalin.

- L-am auzit pe Pascal Bruckner spunand ca intrebarile au fost foarte incitante... ar mai fi stat inca doua ore la discutii.

- Mie imi pare rau ca nu sunt deloc spontan pe frantuzeste. Sunt ani de exercitiu care lipsesc puternic. Stiam, dar am mai uitat. Una e cand iei interviu unui muzicist si alta cand stai de vorba cu un scriitor si un teoretician de talia asta. Dac-ar fi fost pe englezeste era chiar grozav. Eu, oricum, mi-am facut lectiile cat de bine am putut. am fost incantat pentru ca mie mi-a placut foarte tare partea a doua. Ce face el acolo, in partea a doua a cartii, mi se pare foarte tare.  Depinde si de mana traducatorului.

- Francezii au traditia libertatii in dragoste. Hedonism, dragoste libera...

- Au, e-adevarat. Sunt profund familiarizat.

- Daca pentru Bruckner a fost asa de placuta discutia, pentru tine cum a fost?

- Pentru mine?! Pentru mine a fost provocare, pe bune. Uriasa, am avut emotii mari cu treaba asta. Oricum, imi fac lectiile bine de fiecare data, dar acum chiar mi-am facut lectiile foarte cumsecade, am citit foarte mult. am citit tot ce-a aparut pe romaneste. M-am uitat si pe net si, sincer sa spun, nu ma asteptam sa fie asa de explicit si asa de relaxat cum a fost. Mai mult decat atat, imi pare rau, dar prima data mi-a fost frica.

- S-a simtit o oarecare incordare la inceput.

- Vai de mine, ma gandeam ca o sa fie nevoie sa-mi folosesc setul de intrebari de avarie. Pentru ca sunt de-astia care-ti raspund cu “da” si cu “nu”, cu “bine” si cu “rau”. Mai aveam inca un set de intrebari pregatit, daca raspundea monosilabic. Erau de alta natura intrebarile astea, dar uite ca n-a fost nevoie. Ei, acum imi pare rau ca nu le-am folosit.

- E, intr-adevar, foarte comunicativ. Tot drumul catre televiziune si pe unde a fost dus, a vorbit intruna. Chiar daca ceilalti nu prea comunicau, ori din cauza limbii, ori ca nu stiau ce s-ar cuveni... Dar el incerca...

- E de departe genul de invitat care te-ajuta foarte tare si te-ajuta bine... Genul de invitat la care te odihnesti. Si te bucuri ca, uite, e cineva care zice ce trebuie si tu numai te odihnesti. E foarte fain, serios ca-i foarte fain cu tipi din astia. E usor asemanator cu conditia celor care stau in public. Stai si asisti la spectacolul unui individ care vorbeste.

- E o placere in a gandi impreuna...

- Sigur ca e. E un privilegiu.

- Ca tot e la moda ideea de libertate, de sexualitate strigata peste tot, mai ales pe televizor... Comunicare si placere.

- Uite, cu fericirea si comunicarea mai degraba ma gandisem sa insist, pentru ca povestea cu sexualitatea mi se pare, chiar si la Pascal Bruckner, vanduta usor senzational. O marfa agreabila, altminteri, dar nu neaparat cea mai interesanta, pentru ca multa lume face treaba asta. Insa in partea a doua, in partea cu placerea si fericirea, in partea de filosofie, e absolut seducator! Si e substantial, nu numai seducator... Si scrie foarte bine. Imi plac teoreticienii care scriu bine!


foto: Robert Hanciarec


în revista Flacara