Scrii? Nu, ning.

marți, 9 noiembrie 2010

Îngustimea străzii cenuşii



Strada asta urcă rece şi singură, fără ţel, fără felinare, o stradă mişunând de privirile trecătorilor absenţi. Strada este marea părăsită, marea folosită şi abandonată, marea cutreierată în sus şi-n jos cu un dezinteres crescut, chinuitor. Betonată, strada nu-şi vădeşte suferinţa singurătăţii decât prin micile ulceraţii mâncând din coaja asfaltului. Supurate la ploi, descărnate în vară, rănile se adâncesc în timp şi cu fiecare zdruncinătură a matahalelor pline de roţi durerea creşte nesăţios. Gurmand, junghiul atinge fiecare piatră de pavaj, fiecare oscior crescut în roca boantă, fiecare fibră cimentată. Materia primară există prefăcut, încastrată dureros în sistemul sterp al străzilor citadine, în sistemul rutier internaţional arid, născut din logica conexiunilor în unghi drept ori uşor înclinat. Urmând linia de demarcaţie, mediocrul gând se mulează perfect. Patria descărcărilor cerebrale de un cenuşiu frigid e strada. Fără culoare, fără putinţă (doar două sensuri sunt sărăcie curată), energii joase bântuie strada. Aici poţi să gândeşti doar necioplit sau otova, aici dai cu barda ori cu şutul, aici îţi înfigi bocancul în sictir. Întorsătura înflorită de frază ori sublimul gând neptunian nu au ce căuta aici; chiar dacă s-au născut dintr-o săritură galeşă de pe-un picior pe altul, repede îşi iau zborul într-un canal predestinat. Spaţiul brut generează gândul prost că cenuşiul îţi guvernează înaintarea . Două benzi despărţite de o linie albă, sfântă simplitate! Doar încremenirea poate să aducă lipsa asta de loc pentru imaginaţie. Fantezia că strada ar fi nesfârşită, că ea ar fi un teatru pentru toate întâmplările pe care nu le-am putut trăi se poticneşte la fiecare colţ bine conturat. Nemaivorbind de plăcerea neprevăzutului pe care ţi-l aduce îmbinarea asta colţuroasa de itinerarii. Probabilitatea de a întâlni ceva cu adevărat plăcut la un colţ de stradă scade vertiginos. Acolo, de fapt, te poate pocni mai bine vertijul cărămizii bine aruncate. Destinul nu te aşteaptă pe la colţuri, dar dacă şi-a permis fantezia asta fii sigur că acolo te doboară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu