Eliberarea prin pamperşi

 Vlad Craioveanu face show nou. Înfaşă, fixează pamperşi, îndură plânsete, spală poponeţul fetiţei lui, Thea Maria. Totul, în direct. Până când PRO Tv-ul se mai gândeşte dacă să-i dea o emisiune pe mână, Vlad îşi permite să trăiască din plin bucuria de a fi tată.  Şi de-o fi şi spectacol pe tv, n-ar zice nu unor transmisii care să spulbere băltirea de-acu’ a PRO-ului. Că doar el are energia de a lua totul de la Zero.

Craioveanu, mai curat, mai împăcat

Maria s-a născut pe 8 iulie, la ora 10,25. Răcuşor. Nu i-a făcut astrograma, nu are o relaţie bună cu astrele. Cu divinitatea da, din când în când. Nu abuzează. Tocmai de-aia i-a spus Thea, adică darul lui Dumnezeu.

   

   - De când a apărut fetiţa numai voi doi vă ocupaţi de ea.

   - Numai noi. Bineînţeles, s-au oferit toate familiile din lume să ne ajute, numai că Alina are chakrele deschise şi e foarte vurnerabilă la tot ce vine dinafară. Aşa că am hotărât să ne protejăm.Vrem să ne creştem singuri copilul. M-am săturat de sfaturile tuturor.

    - Libertatea e esenţială, e adevărat. Dar acum e musai să accepţi nişte reguli, pentru fetiţa ta.

    - Ştiu că există reguli. Par prost?

    - Deloc. Poate că revendici atâta libertate tocmai pentru că părinţii tăi nu ţi-au oferit-o...

    - Au încercat. Până la 14 ani m-au crescut într-un mediu mai conservator. Eu n-aveam voie să ies afară să mă joc cu copiii, trebuia mai întâi să citesc porţia de cărţi pe care mi-o dădea mama, să ascult muzica ei clasică...

    - Şi care a fost momentul în care te-ai răzvrătit?

                - A fost pe la 14 ani. Au apărut hormonii-n mine. Am început să fac exact pe dos.

    - Hai să ne gândim acum la fetiţa ta. Să mergem înapoi, în timp, la momentul în care a fost concepută.

- A fost concepută într-un mod plăcut, te asigur... Cam la două luni după asta am aflat că o să fiu tată. Alina zicea că o să fie băiat, că simte ea că e băiat. Ne-am dus la doctor, la ecografie au zis că e fetiţă. Eu deja mă obişnuisem cu gândul că e băiat... M-am enervat, le-am zis să mă lase-n pace. E o senzaţie dubioasă. Te pregăteşti psihic pentru sexul copilului şi după aia se schimbă.

- Cât timp a stat acolo, în burtică, i-ai transmis ceva?

- Era o comunicare ciudată. Când puneam mâna pe burtica Alinei aveam sentimentul că intram în comunicare cu ea, cu fetiţa mea. Îi transmiteam diverse stări, când mă simţeam bine. Niciodată nu o atingeam când eram nervos. Mişca, îmi răspundea. Îi puneam căştile să asculte muzică. Ambientală. Păsărele, păduri, ape, delfini... Şi acum îi pun proiecţii, diapozitive pe muzică, cu imagini frumoase: păduri, căprioare...

- Pare a fi un experiment audio-video.

- Mmm, dacă ea va vrea să facă vreodată asta, n-o să am nimic împotrivă, deşi nu prea mi-aş dori. O să încerc s-o protejez de murdărie şi de tot ce mi se pare mie dubios, dar probabil că o să reuşesc până când se va duce la şcoală. Că e imposibil să n-aibă câţiva imbecili în clasă. Şi să ştii că nu mă gândesc de-acum la ce va face ea în viaţă. E o greşeală să faci asta. Ca şi cum aş încerca, prin copilul meu, să realizez ceea ce n-am putut eu să fac şi să-l oblig să atingă el un prag pe care eu nu l-am atins.

- În Pro Tv mai faci ceva?

- Mă mai duc în vizită. Acolo am întâlnit primii oameni cu adevărat open minded. Care nu ţineau la reguli, cărora le plăcea să-ncalce regulile. Care aveau curaj. Erau tineri şi emanau energie. Ei sunt altfel decât ce se găseşte în media la momentul ăsta. Dar eu m-am oprit şi nici acum nu pot să reiau ce făceam, pentru că... Nicu. Nicu mi-a distrus jucăria.

- Vrei să spui că Nicu mai trăieşte?

- Nicu trăieşte, şi-ţi spun eu că o să mai trăiască oareşce vreme. Nicu e accesibil, nu pune probleme, Nicu te face să te uiţi la el fără să gândeşti prea mult. Nicu e uşor digerabil. ProTv nici măcar nu trebuie judecat pentru că l-a lansat pe Nicu. ProTv e o televiziune comercială  care a speculat un moment. A văzut că prinde Nicu, l-a vândut pe Nicu, oamenii s-au împrietenit cu el şi stau împreună acum. Nicu e autosuficienţă. Nicu e... nu pot să spun. Na, Nicu e lene mentală, Nicu nu te provoacă. Nicu îţi face glumiţele cu care eşti obişnuit în faţa blocului la o băută. Ţi se pare că e de-al tău, dar, de fapt, Nicu nu-ţi dă nimic.

- Poate că publicul nu-l vrea, neapărat, pe Nicu.

- Ba-l vrea. Audienţele sunt semnificative.

- Tu ce audienţă aveai, când aveai?

- Eram stăpânul nopţii, după ora 24. Dar n-am fost constant. Era un produs de nişă. Mai mult decât am făcut, n-aveam cum să obţin acolo. Lumea are job, doarme noaptea. N-am vrut să trezesc procese de conştiinţă. Am vrut să ne distrăm. Să fac spectacol. Acum aştept să treacă moda asta şi lumea să vrea să facă şi altceva. Nu vreau să fac 32 de puncte de audienţă, pentru că nu mă simt în stare.

- Tu nu te simţi agreat acum în Pro?

- Ba da, cum nu. Chiar au fost foarte drăguţi cu mine. Nici nu mă aşteptam.Câştig aceiaşi bani la Pro Cinema, chiar dacă am plecat de la Zero. Trustul a avut grijă de mine. Poate că sună a periaj, da’ nu-i intenţia mea să-i perii. Nu ştiu ce altă televiziune se gândea la mine să nu cumva să cad în depresie, să mă dau cu capu’ de asfalt că nu mai am job...

- Crezi că altă televiziune te-ar prefera?

- N-am încredere în altă televiziune. Nu cunosc, nu vreau şi nu mă regăsesc în alt post. Antena 1 e o frecţie la un picior de lemn. Mult prea rustică pentru gustul meu. Ei tot ţărănoşii ăia au rămas. Doar că şi-au netezit puţin pupitrul de la ştiri, şi-au mai tras un calculator.

- Şi au mai adus câte o prospătură de la alte televiziuni. De la ProTV cei mai mulţi.

- O prospătură pe care au transformat-o într-o vechitură între timp. S-au prăfuit acolo ăştia care au plecat de la noi. De ce să mă duc? Să mă ucidă ăia? Nu, nu! Aici, la radio, am libertate, pot să spun ce vreau. N-am nicio frustrare de exprimare. Nu mă deranjează că mă manifest doar pe radio. Că ego-ul meu ar vrea mai mult...

- Cum e ? Ar vrea mai mult?

- Eh, da. Dar nu e disperat. Ego-ul meu e liniştit, deocamdată. Acum am altă preocupare. Am copil. Şi nu mai ţin morţiş să apar pe sticlă. Mie sticla mi-a stricat distracţia. Eu mă distram când filmam chestiile alea. Nu eram aşa cunoscut şi îmi plăcea, ştii. Dar după ce începe lumea să te cunoască încep problemele. Se strică sistemul. Eşti mai încordat. Preferam confortul meu de dinainte. Acuma trebuie să suport mojicii, să am puterea să nu le iau în seamă. Abia mai târziu am realizat că nu trebuie să mă iau după toţi proştii. Ăştia îşi rod de sub unghii, da’ emit păreri. Te etichetează şi te-njură. De fapt pe mine nu mă cunosc decât cei pe care i-am lăsat eu să mă cunoască. Acolo era numai un show, dar mulţi m-au confundat cu personajul. Mă oboseau.

- Pentru această lume vei fi nevoit s-o pregăteşti şi pe fetiţa ta.

- Absolut. Acum am experienţă, ştiu ce am de făcut. Dar în momentele alea, când din joacă am ajuns cunoscut, nici eu nu ştiam cum trebuie să reacţionez. Mi-ar plăcea mai mult să trăiesc pentru alţii. De-asta încerc să-mi educ scrisul.

- Ai pagini bine puse la sertar? E plin sertarul?

- Nu nu e plin. E numai un sfert. M-am apucat să scriu sketch-uri pentru sitcom-uri, dar sunt texte cum vreau eu, nu cum vor ei. Aştept momentul schimbării. Poate o s-o provoc eu, poate altul...

- Că tot vorbim de fosta ta emisiune, cum e să îngrijeşti un omuleţ de la zero?

- Ha, ha, ha, mi se pare foarte fragilă, ceea ce mă obligă pe mine să fiu plin de tact. În prima zi, când i-am făcut băiţă, s-au întâlnit patru mâini stângi, ale mele şi ale Alinei. Ne era teamă să n-o scăpăm, şi copilul simte. Acum sunt specialist, pot să-mi deschid o spălătorie de copii. Niciodată nu voi ţipa la ea. E plăcut ceea ce mi se-ntâmplă. Mă simt împăcat cu mine, nu mai am de ce să mă consum aiurea, într-o grămadă de rahaturi... Acuma poa’ să cada ProTv-ul, să cadă toate televiziunile din lume, eu nu le-aş mai da importanţă.

- Vezi egalitate între cazna unei femei la naştere şi munca unui bărbat, a ta, de pildă?

- Nu, nu se compară cu nimic. Au mai crescut în ochii mei femeile cu ocazia asta. M-am speriat, am auzit femei urlând... Şi ele zic, mai bine le-ar scoate toţi dinţii din gură pe viu…

- Ştii că Nichita spunea că bărbaţii sunt femei neterminate, pentru că nu nasc.

- Poate că a avut probleme cu sexualitatea, nu şi-o fi definit-o până în momentul ăla…

- A avut destule femei.

- O fi avut, dar ştii, fiecare bărbat are o latură masculină şi una feminină. La unii apar probleme, nu ştiu în ce tabără să se îndrepte. Eu nu mă simt neterminat. La mine totul e bine stabilit. În schimb mi-am pus altă problemă. Am un copil, de-acuma am îmbătrânit… N-o să mai am energie, libertate…

- De ce nu ţi-ai pus problemele astea şi când te-ai căsătorit?

- Ba m-am gândit şi atunci. Oscar Wilde spunea că, dacă vrei să fii mereu tânăr, trebuie să repeţi greşelile tinereţii. Eu le repet în fiecare zi. Aşa că mai am până când îmbătrânesc.

în revista Flacăra