Scrii? Nu, ning.

marți, 26 octombrie 2010

Furorile imaginatiei

Portret: Victoire de Castellane



O personalitate cu suras incitant, misterios, aceasta Victoire de Castellane, o femeie cum numai in Parisul incarcat de rafinamente si excentricitati valoroase se poate naste. Directorul artistic de acum al casei de bijuterii Dior, Victoire, stie sa-si construiasca feminitatea din mici amanunte fascinante, asa cum face si cu bijuteriile pe care le gandeste pietricica cu pietricica. Femeia adevarata nu poarta decat rochii, si Victoire asa face. Femeia seducatoare poarta intotdeauna o aura de mister, de fragilitate si chiar de confuzie artistic aplicata, si Victoire chiar asa face: nu suporta ceasurile, adica precizia timpului adusa de ele. Prefera ceasurile fara cifre, dar de fapt nu poarta deloc. Mai mult, anturajul ei nu-i sarbatoreste niciodata aniversarea, dupa cum aflam dintr-un interviu aparut in presa pariziana. Dar chiar si in interviul acordat cu promptitudine, Victoire exprima acelasi lucru: ceasul ar trebui sa fie un obiect atemporal, neincarcat, asadar, de insemnele timpului. De altfel, nici pentru ea insasi timpul nu pare ca a trecut: Victoire de Castellane are aceeasi prospetime si fantezie de acum 25 de ani, cand canta „Fara elice la avioane“, o sansoneta ghidusa, adica altfel decat toate sansonetele.
Dar calitatile sale artistice s-au desfasurat pe perioade mari si numai pentru case de renume mondial. Din 1982 Victoire a lucrat in atelierul lui Karl Lagerfeld de la Chanel, unde proiecta bijuteriile fantaisie, iar dupa 14 ani i s-a propus sa devina directorul artistic al giuvaiergeriei (casei de bijuterii) Dior. Aici a revolutionat conceptul, aducand creatiilor un plus de umor, de bun gust si de extravaganta. Colectiile ei sunt, fiecare, povesti fantastice, pline de culoare si exuberanta. Sunt inele intruchipand pesti fantasmagorici, broaste testoase care se pot transforma (de ce nu?) in printi, flori care isi inchid frumusetea, sau dimpotriva, se desfac pentru o priveliste minunata. Toate creatiile ei par un exces de culoare, de forme juxtapuse, de idei amestecate oniric, ca in transa. Efectul este seducator: inca de la prima sa colectie la Dior, in 1999, Victoire de Castellane a facut deliciul spectatorilor si, in acelasi timp, a cucerit piata de bijuterii. Asumarea propriei excentricitati aduce, iata, bani frumosi intr-un domeniu artistic si comercial totodata. Dar, cu tot aspectul comercial al problemei, Victoire declara ca singurul studiu de marketing pe care il ia in considerare este ea insasi. Iar gustul ei nu se insala: oamenii vor din ce in ce mai mult, mai bogat, mai surprinzator.
Ultima sa colectie, Belladone Island, este compusa din 17 bijuterii taiate in pietre foarte rare, una dintre ele fiind turmalina de Paraiba din Brazilia. Preturile variaza intre 100.000 de euro pentru un inel sau 1.000.000 de euro pentru un colier. Nonconformismul Victoriei de Castellane a impins-o sa-si prezinte colectia in lumea virtuala Second Life, pe care a cercetat-o catva timp, folosind pentru escapadele ei pseudonimul Vicky Sucette. Iata un nume pentru identitatea sa seducatoare, ca si cel ales pentru titlul colectiei: belladona este o planta toxica, utilizata de femeile elegante din Renastere pentru a-si dilata pupilele. Cu numai cateva picaturi, ele reuseau sa obtina o privire plina de erotism, careia, se spune, cu greu ii puteai rezista. Acesta este, probabil, si secretul creativitatii incendiare a Victoriei de Castellane: forme hipertrofiate, picurate, cu talent, in cele mai incitante zone ale fanteziei. Totul, cu un profit care ia ochii.


Victoire de Castellane: „Pentru mine ceasul ar trebui sa fie atemporal.“

-  Sunteti renumita pentru bijuteriile dumneavoastra si pentru fantezia de care debordati. Cata creativitate poate sa încapa intr-un obiect mic si delicat, un inel?
 - Creativitatea poate atinge cote exceptionale în privinta inelelor. Poate parea incredibil, dar pentru cel mai mic inel din lume, Mimioui, am inventat lenjeria pentru bijuterii, lenjeria care se potriveste perfect: un lantisor foarte fin prevazut cu un diamant, în forma de inelus, care aluneca peste alt inel.


-  Ati acumulat o importanta experienta lucrand pentru marile case de moda din Paris. Exista o diferenta între ceea ce faceati pentru Chanel si ceea ce creati acum, pentru Dior?
- Da, sigur ca da. Înainte realizam bijuterii fantaisie iar acum am sansa sa ma implic în giuvaiergeria de înalta clasa. Înainte lucram în studioul lui Karl (Lagerfeld), în timp ce acum sunt director artistic pentru casa Dior. În fine, acum lucrez pentru o casa care are traditie în exprimarea si bucuria feminitatii, în timp ce Chanel avea accente mai degraba masculine. Dar exista, desigur, si asemanari. În fiecare loc în care am lucrat m-am impus cu numeroase colectii pe an, avantajul de a lucra pentru o casa de moda sau alta fiind ritmul mult mai rapid al prezentarii colectiilor. E foarte benefic sa lucrezi în moda, pentru ca esti obligat sa fii mereu vizibil si din ce în ce mai creativ.


- Mai cantati? Parafrazand o sansoneta a dumneavoastra, cum faceti sa „puneti elice“ bijuteriilor?
- Nu, nu mai cant. „Fara elice la avioane“ era una dintre fetele unui disc pe care l-am imprimat în anii ’80.


- Care este principala emotie ce va îndeamna sa creati bijuterii?
- Sinceritatea. Am acest principiu: n-as putea niciodata sa creez ceea ce n-as putea purta vreodata.


- Care este raportul dintre fantezie si pragmatism in produsele dumneavoastra?
- De pilda, nu am nici o legatura cu bijuteriile fantaisie care sunt create, pentru Dior, de John Galliano. Cred ca ar trebui sa fii la curent si sa iei in considerare ceea ce cauta clientul, sa fii atent la studiile de piata. In ceea ce ma priveste, singurul marketing pe care mi-l impun sunt eu insami.


- Sunteti de parere ca „luxul accepta toate capriciile imaginatiei“. Cum descrieti omul de afaceri de astazi si aspiratiile sale in materie de bijuterii?
- In aceasta privinta, omul de afaceri cauta cu atentie o investitie intr-o bijuterie, in timp ce sotia sa isi doreste sa se indragosteasca de obiect. Din fericire, bijuteriile Dior au toate atu-urile pentru a-i seduce pe amandoi deodata: materii de cea mai buna calitate, o semnatura recunoscuta, o creatie surprinzatoare si o manufactura pariziana.


- Care este cea mai scumpa bijuterie pe care ati creat-o?
- Am realizat, prin comanda speciala, un colier al carui pret pleca de la 5 milioane de euro. Nu pot sa dezvalui mai multe, pentru ca trebuie sa-mi protejez clientul…


- Cate colectii ati lansat pana in acest moment?
- Sunt foarte multe. Pot sa va spun numai ca toate cele 11 colectii din ultimul timp, pe care le-am gandit ca pe niste povesti, contin o multitudine de bijuterii, de la cele mai mici, formulate pentru prêt-à-porter, pana la cele de inalta clasa. Trebuie sa adaug, desigur, si bijuteriile nascute din nenumaratele comenzi speciale pe care le primim. O cifra? Chiar nu le-am numarat!


- Considerati ca timpul trebuie sa ramana fluid. Ce inseamna un ceas pentru dumneavoastra? Un ceas de lux…
- Ceasul este, in primul rand, o bijuterie, care, in plus, mai arata si ora… Pentru mine ceasul ar trebui sa fie atemporal. Cred ca tocmai de aceea, pentru moment, nu am creat decat un ceas: D de la Dior, un model clasic masculin purtat de o femeie…


- Arta bijutierului este o expresie a libertatii?
- Pentru mine, da! Nici nu poate fi altfel. Libertatea in domeniul creatiei de bijuterii este primordiala. In acelasi timp, marturisesc ca sunt sclava bijuteriilor mele!


 în revista Torneo Businessman's

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu