 |
| foto: Prima Tv |
- Să vorbim despre vremurile de azi. Trăim vremuri grele…
- Şerban: Trăim vremuri grele?
- Mişu: A, că vine iarna şi creşte întreţinerea…
- Uite, ne ameninţă gripa aviară.
- Şerban: Gripa aviară a murit, gata.
- Mişu: Eh, gripa aviară! Deci eu cred că va fi atît de frig încît virusul ăla va fi congelat.
- Şerban: Va crăpa. Pînă la primăvară nu va mai fi.
- Mişu: Ce naiba, n-a fost gripa asta aviară niciodată la noi, acum brusc, c-au găsit un bîtlan mort pe cîmp, de gripă aviară. La cîte ciori au fost găsite moarte pe cîmp, dacă le făceau la toate analize cine ştie ce boli găseau. Sida aviară, Ebola aviară…
- V-aţi vaccinat?
- Şerban: Nu, nu ne-am vaccinat, pentru că toată această nebunie cu gripa aviară eu cred, personal, în paranoia mea, că a fost pusă la cale, mediatic, de nişte firme mari şi nişte laboratoare de cercetare de mare spectacol. Şi o să-ţi spun de ce: toată lumea vorbeşte de o pandemie de gripă aviară iar în ţările respective au murit 5 oameni, frate! Deci în Malaezia, care are sute de milioane de…
- Mişu: Anul acesta s-au îmbolnăvit 3 persoane, n-a murit nici una.
- Şerban: Da, la un moment dat, în Indonezia se pare că unu’, care s-a dus cu pneumonie şi-a crăpat la spital c-avea 42 de grade, prezenta simptomele lu’ peşte. Toţi oamenii care s-au infectat cu virusul respectiv erau lucrători în fermele alea asiatice, şi toţi oamenii din Asia au o mică problemă de igienă, îmi pare rău s-o spun, da’ asta e!
- Aşadar e un nimic.
- Şerban: Deci pînă la urmă toată această pandemie se reduce la 3 persoane.
- Mişu: Am citit că ultima s-a îmbolnăvit cînd dezinfecta coteţu’ de păsări. Ce, mă, la noi nici nu se dezinfectează coteţu’ de păsări.
- Şerban: Ha, ha, care coteţ de păsări?! E un pericol, e-adevărat, dar de la pericolul respectiv pînă la pandemia de gripă e o mare, mare diferenţă.
- Se mai vorbeşte şi despre sfîrşitul lumii…
- Şerban: ..care vine de la găini! Asta ne-ar mai trebui, să vină sfîrşitul lumii cu fulgi!
- Mişu: Deci eu sînt convins că va veni sfîrşitul anului, nu sfîrşitul lumii.
- Se schimbă polii magnetici ai Pămîntului.
- Şerban: Deci polii magnetici ai Pămîntului s-au mai schimbat de nu-ştiu-cîte ori pînă acuma, sus-jos, jos-sus, şi nu-mi aduc aminte să fi crăpat toţi.
- Şi vom trece în altă dimensiune…
- Şerban: Pfuuu, auzi, tu de la ce ziar eşti, de la Cotidianul sau de la…
- Mişu: De la Fenomene paranormale
- Şerban: Hi, hi, De la Cronica Bubulacilor, sau cum se spune?
- Mişu: Bubulilor. Păi intrăm într-o nouă dimensiune, în 2007, în dimensiunea UE.
- Şerban: Nu prindem noi sfîrşitul lumii, n-avem aşa un noroc. Mai e.
- În UE vă vedeţi?
- Mişu: Da, cum să nu?
- Şerban: În UE ne vedem dînd faliment, sincer.
- Mişu: Ce să mai dai faliment, că deja eşti falimentar, cînd mergem acolo măcar să se ia şi la ei, ha, ha, ha.
- Şerban: Deci virusul gripei aviare este nimic faţă de virusul indolenţei crase care există la noi.
- Mişu: Şi al lenei şi-al prostiei agresive.
- În UE vă vedeţi în continuare cîrcotind.
- Mişu: Sigur că da. Îţi dai seama cîte ţări o să avem de cîrcotit!
- Şerban: Maaamă!
- Ce succese demolatoare aţi avut cu emisiunea voastră?
- Mişu: Succese demolatoare? Păi noi ne propunem să construim, nu să demolăm.
- Şerban: Da, deci e o emisiune cosntructivă, nu prea demolează decît proastele moravuri.
- Atunci cîteva dintre proastele moravuri pe care le-aţi spulberat.
- Şerban: Pînă acum n-am reuşit să le clintim. Doar rîdem de ele. De clintit nu prea… Costi Plagiţă execută în continuare melodii cu Copy-Paste, ăştia din politcă stau şi dorm în continuare…
- Mişu: Querida încă se crede actriţă…
- Şerban: Domnu’ Băsescu se înconjoară în continuare de consilieri blonzi şi deştepţi, domnu’ Tăriceanu are în continuare în jurul lui o camarilă interesată de medicamente, taxe reduse şi alte chestii. E vorba de mafia medicamentelor, dacă nu ştiai. Şi tot aşa. Deci nu am reuşit să le clintim. Doar rîdem de ele şi le arătăm. Iar ei s-au obişnuit cu noi, şi-atuncea… suntem destul de pesimişti.
- Mişu: Noi facem o acţiune de uzură, e o luptă de uzură chestia asta. Suntem ca un picamer care sapă la rădăcină.
- Şerban: Nu vrem să folosim cuvîntul „gherilă”…
- Mişu: N-o să cadă niciodată, ştii, chestia asta!
- Şerban: Deci eu citeam chiar astăzi că un milion şi jumătate de oameni sînt aşteptaţi în Canada în anii următori. Mă gîndesc că un Montreal cu mult schi mi-ar face foarte bine, ar fi excelent pentru a-mi desfăşura viitoarele activităţi. Un peu de français cunosc, o leacî di bataille ştiu, deci nu-i problemă, cred că am toate şansele.
- Un sfîrşit al CNA-ului prevedeţi?
- Şerban: CNA-ul este nemuritor. Ca şi metehnele ţării noastre, CNA-ul este nemuritor. Într-o formă sau alta, CNA-ul va exista, pentru că, vorba Adei Milea, Ceauşescu n-a murit, „el este-n toate, este-n tine, este-n mine, este-n fabrici şi uzine.” Trebuie să existe o reminiscenţă a anilor aceia, iar reminiscenţa doamnei Suzana Gîdea se află în sediul CNA-ului.
- Mişu: Asta va fi apoteoza, cînd va fi numită Suzana Gîdea în locul lui Ralu Filip! Bine, nu va fi mare diferenţă. Sau aş vedea aşa, să fie tot CNA-ul înghesuit într-un Logan şi să-ncerce să treacă prin faţa unui tren.
- Şerban: Da’ putem să conducem noi trenul ăsta?
- Deci vă propuneţi în continuare să-i…
- Mişu: Să-i ce?
- Şerban: Să-i ridiculizăm? Ne-am săturat şi noi. Nu mai avem resurse. Noi îi ridiculizăm, ne ducem, vorbim cu ei, ne cheamă la consfătuiri. Da’ ne ducem boi şi venim vaci. Nu se rezolvă nimic.
- Mişu: Acest CNA este un rău nenecesar. Asta e!
- Ce număr de pantof aveţi?
- Mişu: Numărul pantofilor sau numărul la pantof?
- Ce număr purtaţi?
- Mişu: Eu am 40.
- Şerban: Eu am 43 jumate.
- Mişu: La schiuri, bă!
- Nu, alea sunt mult mai mari. Depinde, am şi 44 şi 43, da’ cam 43 jumate…
- Mişu: Eu nu trăiesc pe picior mare, dacă asta vrei să spui.
- Ce scriitor român preferaţi?
- Mişu: Amîndoi preferăm Caragiale, clar, din start.
- Şerban: E tatăl nostru Caragiale.
- Unul contemporan?
- Mişu: Dintre contemporani îl prefer pe Tudor Octavian. Îmi place foarte mult.
- Şerban: Mie Marin Sorescu îmi place, foaaarte mult. Cînd eram eu în liceu era singurul pe care îl citeam cu drag, ăilalţi toţi mă enervau. Ca poet e haios rău. Spunea Mişu de Caragiale, da’ din nefericire, nu ştiu cîţi dintre oameni ştiu, Caragiale a murit trist şi nefericit, exilat la Berlin, pentru că pînă la urmă n-a mai avut nervi să rămînă în ţara asta. Sperăm că măcar noi s-avem.
- Mişu: Da’ de ce eşti în dispoziţia asta?
- Vă vedeţi exilaţi?
- Mişu: O să se exileze ăştia, toţi. Querida, Răzgîndeanu…
- Şerban: În România lor. Da, da’ România noastră devine din ce în ce mai mică, asta-i problema.
- Mişu: Lasă, mă, că-i bine!
- Aveţi destulă energie, încît să-i determinaţi să fugă?
- Mişu: Nu să fugă, de ce să fugă? Ei trebuie să rămînă, ca să avem subiecte. Îi cunoaştem foarte de bine, ca pe propriile noastre buzunare, goale. Aşa sunt şi ei, capete goale. Asta e: e bine că avem subiecte.
- E la modă Cărtărescu.
- Mişu: Hai, lasă-mă! Am auzit că Gina Pistol citeşte Cărtărescu.
- Şerban: Tot ce e la modă, citeşte şi Gina Pistol… E un băiat deştept. Nu am citit „De ce iubim femeile” pentru că la fiecare colţ de stardă, la fiecare gură de metrou există o carte de-asta. N-o să citesc cartea asta nu din principiu, ci poate dintr-un spirit de frondă. O s-o citesc peste 5 ani sau peste 10 ani. S-ar putea să-mi placă. Şi „Codul lui Da Vinci” e o carte interesantă, probabil, n-o s-o citesc nici de-al dracu’!
- Mişu: Va citi peste 5 ani, că trebuie să-nceapă cu lecturi mai uşoare. Nu poţi s-o iei aşa, abrupt!
- Da’ de ce iubim femeile?
- Şerban: Ia zi, mă, Mişule, de ce iubim femeile?
- Mişu: Altora?
- Eu ştiu? Cele pe care vă permiteţi să le iubiţi…
- Mişu: Ha, ha, nu ştiu, o să citesc cartea lui Cărtărescu cred, ca să-ţi răspund la asta. Nu ştiu, e ceva… De ce iubim, mă, femeile?! Eu cred că Mărgineanu a zis bine: „Ne iubeşte femeeeeileee..”
- E invers? Ele pe voi?
- Şerban: Nu, eu cred că, în general, îţi trebuie un rost în viaţă. Şi ăla nu ţi-l poţi face prea uşor aşa, de unu’ singur, trebuie să existe cineva să te bată la cap, să te cicălească, să-ţi explice ce-i bine, ce nu-i bine, să-ţi spună că ea le ştie pe toate… Da’ amalgamu’ ăsta de informaţii pînă la urmă dă o chestie haioasă. Ştii cum e, rău cu rău, da’ mai rău fără rău. Şi atunci e imposibil să nu iubeşti femeile.
- Mişu: Deci eu cred că sunt trei motive pentru care iubim femeile. Unu ar fi că sunt jumătăţile noastre. Doi: că facem sex cu ele şi nu singuri. Şi trei: că spală vasele!
- Şerban: Deci este un misogin nenorocit. Eu nu aş publica aşa ceva, eu i-aş da şi două după cap, dac-aş fi femeie, sincer!
- Mişu: Hă, hă, da’ de ce bă, de ce?
- Şerban: Ştii care e problema lui cu spălatu’ vaselor? Că-n armată a fost veselar. Totă armata a spălat vase, de-aia are această problemă!
- Mişu: N-am fost toată armata veselar! Două luni am spălat vase.
- Şerban: Şi i-a ajuns pentru toată viaţa! Taci din gură!
- Mişu: Nu mai vorbi de armată, băi, apt necombatant ce eşti! Eu n-am spălat numai vase în armată, am făcut şi o grămadă de alte chestii, printre care şi revoluţia.
- Unde ai făcut armata? Au fost lupte?
- La Ploieşti. Da’ restu o să citeşti în romanul meu autobiografic.
- Şerban: Io-te, de ce să mai citesc eu Cărtărescu?
- Mişu: Păi ar trebui să zici că ţie-ţi place, dintre autorii contemporani, Mihai Găinuşă.
- Şerban: Păi încă nu eşti autor contemporan, n-ai scris trei cărţi. Scrie şi tu a treia carte, deocamdată eşti pseudoîncercător.
- Mişu: Eee, mă pupi!?
- Şerban: Păi nu te pup, aşa e.
- Catrina sau Beta, ce uragan preferaţi?
- Şerban: Băi, mai bine ne-ntrebi de Tahiti sau insulele Mauritius. Eu zic c-ar fi mai bine, decît să ne-ntrebi de uragane. Prefer Seychelles, sincer.
- Mişu: Eu zic că dintre Catrina şi Beta eu o prefer pe Elena Udrea. Că a făcut ravagii mai rău decît Catrina.
- Şerban: Şi că a fost nervoasă şi umedă?
- Mişu: Ce-i asta, mă, nu ţi-e ruşine?
în Teleghid Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu