Reportajul e o specie rară, grea, costisitoare. Doar TVR are tradiţie, îşi permite şi are succes. Avem reporteri premiaţi în ţară şi peste hotare, reporteri pricepuţi, incisivi, cu ochi exersat pentru oameni, poveşti şi imagini. Cum arată România văzută din reportaj? Obosită, crudă, plînsă, primitivă. Chipurile colţuroase, ochii naivi sau perfizi, mîinile butucănoase, muncite, bolnave. De cealaltă parte, emisiunile sunt pline de hăhăieli, bîlbîieli politice, lacrimi programate, simulacre de vindecări miraculoase ale trupului şi sufletului. Cîtă realitate vedem atunci pe televizor? Puţină, cîtă e, se vede bine printr-un “ochi magic”.
Cînd reportaju-i fruncea
Emisiunea a înglobat punctele forte ale altor două emisiuni reuşite din TVR: „Cu ochii’n 4”, care ţinea mai mult de reportaj şi „În Flagrant”, care aducea îndeobşte anchetă. „Ochiul magic” aduce o viziune nouă, axată pe imagine expresivă, vorbind, adică, de la sine. Găsim aici şi anchete dure ori de interes larg, şi reportaj tulburător ori pitoresc. Dana Robea şi Tiberiu Ştefănescu, realizatorii emisiunii, sunt mulţumiţi de ceea ce le iese din mîini şi, mai ales, de răspunsul publicului. Ar părea, poate, surprinzătoare această satisfacţie, gîndindu-ne, în comparaţie, la interesul cu care este primită o telenovelă. De ce să fii preocupat de problemele reale ale oamenilor, îndurînd drumuri lungi, zădărnicii ale vremii ori tehnicii, chiar ocări, cînd poţi cîştiga mult mai bine încropind două scene serbede de telenovelă? Dana Robea: „Din fericire pentru noi, tocmai audienţa a fost motivaţia noastră principală. Pentru că, din păcate, foarte rar s-a şi rezolvat ceva în urma materialelor. Autorităţile merg în continuare pe principiul “apa trece, pietrele rămân”. Cît despre public, mulţi oameni ne consideră ultima lor speranţă: după ce trimit memorii peste memorii pe la toate instituţiile şi nu se rezolvă nimic, apelează la noi. Mai mult de jumătate dintre ediţii emisiunea a fost lider de piaţă pe cel puţin jumătate din intervalul nostru orar, dar satisfacţia cea mai mare a fost că de fiecare dată emisiunea se încheie cu un rating semnificativ mai mare decât cel cu care începe. Partea cea mai ciudată este că, în timp ce posturile comerciale se bat în telenovele, filme sau emisiuni de divertisment pe acest spaţiu orar, la concurenţa cu noi pe TVR 2 se difuzează o altă emisune de reportaje, « Omul între soft şi moft », la care lucrează şi unii dintre foştii noştri colegi de emisiune !”
Iată că reportajul se ridică în top. Sigur că avem demult un public substanţial pentru Discovery ori National Geographic, dar unul pentru produse autohtone? Să facem o comparaţie: „Totul este mai spumos aici, însă nivelul la care trebuie să ne adresăm este ceva mai jos decât la BBC, pentru că altfel am face emisiuni doar pentru rude şi vecinii de bloc. De asemenea, modelul BBC, cu relatările seci, în care reporterul nu trage şi concluzii subiective, nu interpretează faptele brute, e digerat mai greu de piaţa media românească deocamdată.”, spune Dana.
Cifre: pe 27 iunie, emisiunea „Ochiul Magic” a avut un rating mediu de 8,1 şi un market share de 20,1%, plasîndu-se pe primul loc pe întreaga zi pe toate posturile de televiziune, depăşind Observatorul şi Ştirile PRO TV, care s-au clasat pe locurile 2 si 3. Subiectul era Mînăstirea groazei - cazul de la Tanacu. Pentru o asemenea audienţă, echipa de filmare a îndurat timp de 45 de minute agresiunea verbală şi fizică a sătenilor conduşi de un călugăr, un soi de „locotenent” al fostului preot Daniel. „Condiţia principală pentru a ajunge în top este ca povestea să fie credibilă, alertă, să fie bine spusă şi bine susţinută cu imagini şi sunet.”, accentuează Tiberiu Ştefănescu. „Din experienţa noastră, reportajele care au şi elemente de senzaţional bat anchetele dure, pe subiecte grave. În formatul emisiunii noastre intră maximum un reportaj cu tentă de senzaţional sau ciudat, misterios, cu condiţia ca povestea respectivă să aibă şi implicaţii cît mai largi, nu să fie doar un caz izolat. Dar am evitat pe cît se poate senzaţionalul doar de dragul senzaţionalului şi al audienţei.”
Resurse mici, succese mari
Senzaţional ar fi, totuşi, altceva: deşi e una dintre rarele emisiuni de reportaj, mijloacele tehnice necesare lasă de dorit: „Modul greoi de producţie din TVR (noi nu lucrăm în regim de ştiri) ne face uneori să ajungem prea târziu la „locul faptei” sau dacă ajungem suntem prea slab „echipaţi”: spre exemplu, am mers la inundaţii cu două maşini care s-au oprit în prima baltă. Reporterii noştri au apelat la căruţe şi tractoare, în timp ce echipele de la alte posturi defilau pe lîngă noi cu Jeepuri performante.” Să ne mai gîndim că un reportaj de 20 de minute costă 10-15 milioane de lei, în timp ce un episod de telenovelă nu se poate face fără 6000 de euro... Pentru reporteri, stînjenitoare mai e şi mentalitatea autorităţilor care ascund adevăruri, ba mai şi ameninţă cu tribunalul. Cu toate astea, există succese mari ale emisiunii, îmbinate, desigur, cu paradoxuri. Fiecare guvern cu protejaţii lui. „Reportajul Bojdeuci de milarde a încercat să arate în ce mod directorii Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia şi-au făcut vilele: aceştia cumpărau de la ţărani pe mai nimic proprietăţi pe unde urma să ajungă exploatarea minieră, iar mai apoi le revindeau, în calitate de proprietari, Companiei ai cărei directori erau, pentru sume de zeci de ori mai mari, în scopul strămutării. Aproape toţi cei nominalizaţi de noi sînt acum cercetaţi penal, mai puţin unul: fostul Director de Resurse Umane al Companiei, domnul Ionel Manţog, care a fost numit Secretar de Stat (din partea PD) în Guvernul Tăriceanu la Ministerul Economiei şi Comerţului. În subordinea sa este acum întreg mineritul din România! »
Reporterii înzestraţi cu ochi magic au fost deseori premiaţi la concursuri internaţionale. Emisiunea însăşi a fost nominalizată în finalele unor festivaluri internaţionale, semn că cei care au ochi de văzut văd şi înţeleg.
Dana Robea - face reportaj de cînd a terminat facultatea de Jurnalism.În 2000 a obţinut premiul APTR la secţiunea „ Reportaj de investigaţie „ pentru reportajul „Extaz otrăvit”, iar în 1999 - premiul special pentru „ Reportaj „ al Clubului Român de Presă, pentru un reportaj despre copiii bolnavii de SIDA din Mizil.
Tiberiu Ştefănescu – are experienţă îndelungată, din 1993 se ambiţionează să facă numai reportaj, anchetă, deşi a terminat două facultăţi care n-au nici o legătură cu asta: Aeronave şi Sociologie. În 2003 şi 1999 a primit Marele Premiu pentru reportaj de televiziune al Clubului Român de Presă pentru reportajele „Anatomia unui dezastru” şi „Nişte americani la Pieleşti”.
Cristina Madgearu – a fost încă de la început în echipă şi are şi cea mai mare experienţă. A luat menţiune specială la Festivalul televiziunilor regionale în Europa pentru ancheta „Marfa Vie”, nominalizare la festivalul de la Bar şi Ohrid Macedonia pentru reportajul „ Locul unde mor caii „ , nominalizare la Berlin Prix Europa pentru ancheta „ Accidente de muncă „
Cristina Ţilică – unul dintre cei mai buni reporteri, dar care acum colaborează la o altă emisiune, a luat 2 premii APTR pentru „Destine sub acoperire „ şi „ Pe urmele lui Eliade „ şi un premiu la Clubul român de presă pentru „ Căutare avansată „.
Melania Drăgan şi Ionuţ Cărpătorea se ocupă de mai puţină vreme de reportaj, dar au reuşit să pătrundă de multe ori în locuri unde nici un alt reporter nu mai reuşise, au luat interviuri unor persoane care până atunci refuzaseră orice contact cu presa.
Roxana Sivache este ultima dintre cei veniţi dar s-a integrat foarte repede în echipă, mai ales că ea are experienţă în realizarea reportajelor.
Teleghid Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu